Ethnic refugee status for minors: legal domicile inheritance and applicability of Law No. 189/2000 for compensation

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7 aprilie 2003, reclamanta M.L. a solicitat anularea hotărârii nr. 8468 din 17 martie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, și obligarea pârâtei să elibereze o nouă hotărâre, prin care să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 3 septembrie 1941 - 6 martie 1945, când a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 585 din 15 mai 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 8468 din 17 martie 2003, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 3 septembrie 1941 - 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 martie 2003.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, că reclamanta s-a născut în perioada în care părinții săi erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a avut calitatea de persoană strămutată, pentru care este în drept să beneficieze de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/200.

Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

În primul motiv de casare, recurenta a arătat că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, a fost greșit reținută în cazul intimatei care, nefiind născută la data refugierii părinților săi, nu avea domiciliul într-o localitate de unde să fi fost strămutată.

Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 100 C. fam., art. 8 și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, care nu erau în vigoare la data nașterii intimatei.

Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:

Domiciliul legal al minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care locuiește în mod statornic.

Fiind născută după data la care părinții săi au fost strămutați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu, intimata a fost lipsită de dreptul său la un domiciliu legal, ca drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.

Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la 6 martie 1945, și pentru toți membrii familiei intimatei, refugiați în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data nașterii sale, 3 septembrie 1941, intimata a avut, asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică formulată în recurs.

Cea de-a doua critică este, de asemenea, nefondată, întrucât drepturile acordate intimatei au fost recunoscute prin Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002, iar nu prin aplicarea actelor normative invocate de recurentă.

Față de considerentele expuse și constatând că potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 585 din 15 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2003.