Refugee status for minors born after parental displacement: statutory extension of refugee rights to children born in refugium
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, thereby upholding the Court of Appeal's decision to annul the administrative act denying the claimant refugee status and ordering the pension fund to grant benefits retroactive to March 2003. The dispute concerned a challenge to the rejection of a request to recognize the claimant as a refugee under O.G. 105/1999 and Law 189/2000, where the administrative body argued that the claimant did not qualify because he was not yet born at the time of his parents' forced displacement from Northern Transylvania. The court held that the appellant's argument regarding the lack of a prior domicile was irrelevant, as the claimant acquired the refugee status of his parents by birth; relying on the principle that a minor's domicile is determined by that of the parents under Family Code Article 100 and Decree 31/1954, the court confirmed that the statutory definition of "refugee" in Law 189/2000 encompassed individuals born into the refugee situation, allowing them to benefit from the provisions applicable to the period between September 18, 1941, and March 6, 1945.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Refugee status for minors born after parental displacement: statutory extension of refugee rights to children born in refugium: Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 100 C. fam. și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, reclamantul minor nu poate avea alt domiciliu, decât cel al părinților săi, apoi având în vedere vârsta reclamantului la acea dată, era exclusă manifestarea de voință a acestuia, în sensul alegerii unui alt domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 7 aprilie 2003, reclamantul F.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 8586 din 18 martie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, în sensul de a fi obligată pârâta să-i recunoască calitatea de persoană refugiată, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și completată cu H.G. nr. 127/2002.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că pârâta i-a respins în mod greșit cererea, argumentat de împrejurarea că la data strămutării părinților, solicitantul nu era născu, și că, astfel, nu avea un domiciliu de unde să fie fost strămutat.
În realitate, a arătat reclamantul, chiar dacă s-a născut în refugiu, a suportat alături de părinte, rigorile persecuției etnice la care fusese supusă populația românească din Ardealul de Nord, având astfel dreptul de a beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 18 septembrie 1941 - 6 martie 1945.
Prin sentința civilă nr. 582 din 15 mai 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 8586 din 18 martie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, modificată, pentru perioada de refugiu 18 septembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2003.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 100 C. fam. și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, reclamantul minor nu poate avea alt domiciliu, decât cel al părinților săi, apoi având în vedere vârsta reclamantului la acea dată, era exclusă manifestarea de voință a acestuia, în sensul alegerii unui alt domiciliu.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că reclamantul nefiind născut la data strămutării părinților săi, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, din motive etnice, așa cum prevede art. 1 din Legea nr. 189/2000 și art. 1 și 2 din H.G. nr. 127/2002.
S-a susținut că legea nu menționează expres această categorie de beneficiari, dar stabilește limitativ categoriile de persoane ce pot beneficia de aceste drepturi.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, se constată că recursul este nefondat și urmează să fie respins ca atare.
Instanța de fond a reținut în mod întemeiat că reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât prin naștere, a dobândit statutul de refugiat al părinților săi.
Împrejurarea arătată de pârâtă, aceea că reclamantul nefiind născut la data refugierii părinților săi, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, nu prezintă relevanță în aprecierea statului juridic al reclamantului. Acesta a dobândit prin naștere, după cum a reținut în mod corect instanța de fond, statutul juridic al părinților și anume, acela de refugiat, respectiv domiciliul și cetățenia autorilor săi din statul de origine, un drept de ședere temporară în statul primitor.
Având în vedere cele expuse mai sus, se va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 582 din 15 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2003.