Refusal to prosecute notary for non-filing of home-signed contract: no forgery or negligence without subjective intent or vitiating of parties’ will

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 234 din 3 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4982/2/2008, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționara C.M. împotriva rezoluției din data de 1 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 749/P/2007.

A fost menținută rezoluția atacată.

A fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Prin rezoluția nr. 749/P/2007 din data de 1 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public A.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. și complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Neînceperea urmăririi penale față de numiții M.Ș. și M.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționara C.M. în calitate de moștenitoare a numitei F.M., aceasta fiind respinsă prin rezoluția nr. 1315/II/2/2008 din 25 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva rezoluției procurorului, petiționara C.M. a formulat plângere la instanța de fond, în condițiile prevăzute de art. 278 C. pen., solicitând admiterea acesteia și, în rejudecare, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

În motivarea plângerii, petiționara a arătat că, profitând de vârsta înaintată a numitei F.M. și a soțului său, D.G. (în prezent, ambii fiind decedați) și de starea precară de sănătate, numiții M.Ș. și M.A., cu complicitatea notarului public A.L., i-ar fi indus în eroare pe cei doi soți cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de habitație viageră, autentificat sub nr. 377 din 8 iunie 2004.

Instanța de fond, analizând rezoluția procurorului, în raport de actele premergătoare efectuate în cauză, a apreciat că aceasta este legală, neputându-se reține indicii care să contureze săvârșirea de către făptuitori a vreunei fapte penale.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs petiționara C.M. solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea plângerii și desființarea rezoluției atacate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în temeiul dispozițiilor art. 38514 C. proc. pen. și art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că între numiții F.M. și M.Ș., respectiv M.A. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de rentă viageră, autentificat sub nr. 377 din 8 iunie 2004 de notarul public A.L.

Actul juridic a fost încheiat cu acordul de voință al părților, iar deplasarea notarului la locuința soților F.M. și D.G. s-a realizat urmare solicitării acestora.

Înainte de a li se lua consimțământul la autentificare, notarul public A.L. le-a înmânat soților F.M. și D.G. câte un exemplar al contractului, după care aceștia precum și M.A. au fost întrebați dacă s-a plătit prețul indicat în contract și dacă sunt de acord cu clauzele acestuia, și anume cu dreptul de rentă viageră.

Părțile au confirmat prețul, nu au avut de făcut obiecțiuni, semnând exemplarele puse la dispoziția acestora de către notarul A.L.

La scurt timp, contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat, la sediul biroului notarial și de făptuitorul M.Ș.

Împrejurarea că după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, relațiile dintre părți s-au deteriorat nu constituie un indiciu de natură a aprecia că manifestarea de voință a numiților F.M. și D.G. ar fi fost viciată.

Cât privește activitatea notarului public A.L., aceasta și-a exercitat atribuțiile de serviciu în condițiile legii.

Inserarea în conținutul contractului de vânzare-cumpărare a mențiunii potrivit cu care acesta a fost semnat la sediul biroului și nu la domiciliul petiționarilor nu poate conduce la reținerea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., respectiv neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen., lipsind latura subiectivă.

Ca atare, atât sentința pronunțată de instanța de fond cât și rezoluția procurorului sunt legale și temeinice.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara C.M. împotriva sentinței penale nr. 234 din 3 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara C.M. împotriva sentinței penale nr. 234 din 3 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2009.