Suspension of disciplinary demotion denied for lack of imminent damage and serious doubt on legality under Law 554/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13 mai 2008, reclamantul P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Arhivele Naționale ale României, anularea dispoziției nr. 236 din 29 aprilie 2009 a Directorului General al Arhivelor Naționale, precum și, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ menționat.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în mod nelegal, prin dispoziția contestată a fost sancționat disciplinar cu retrogradarea din funcția publică de conducere de director al Direcției Județene Neamț a Arhivelor Naționale, în funcția publică de execuție de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta I, pe o perioadă de un an.

A mai susținut că, prin executarea dispoziției respective i se aduce atingere onoarei și imaginii sale publice și i se produce o pagubă materială iminentă, prin reducerea nejustificată a drepturilor salariale pe o perioadă de un an, în condițiile în care actul administrativ atacat este lovit de nulitate, pentru nerespectarea dispozițiilor H.G. nr. 1210/2003, iar el nu a comis abaterile disciplinare reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal , prin încheierea pronunțată în ședința de la 7 iulie 2008 în dosarul nr. 317/32/2008, a respins cererea de suspendare a dispoziției nr. 236 din 29 aprilie 2008 emisă de pârâtă, ca nefondată.

Instanța a reținut că soluția se impune, având în vedere că, în cauză, nu au fost îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 15 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În esență, prima instanță a apreciat că împrejurările de fapt și de drept ale pricinii nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra dispoziției contestate, eventualul prejudiciu material suferit poate fi acoperit prin plata drepturilor salariale în cazul admiterii acțiunii, cât despre atingerea adusă onoarei și imaginii publice, aceasta nu se circumscrie noțiunii de „pagubă iminentă” prevăzută de lege.

Împotriva sus-menționatei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul P.C., invocând generic prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără ca motivele expuse să poată fi încadrate într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Apreciază recurentul că modul în care s-a desfășurat activitatea Comisia de disciplină care a finalizat cercetările la un singur termen este nelegal, pentru că nu a avut posibilitatea să fie prezent, fiind privat de dreptul de apărare prevăzut de lege.

Susține recurentul că nu a săvârșit nici o abatere disciplinară iar actul de sancționare este nelegal datorită faptului că instituția pârâtă nu a respectat prevederile art. 78 alin. (3), art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată privind Statutul funcționarilor publici și mai mult dispoziții legale, enumerate de recurent din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a Comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice.

Cu privire la pagubă, se arată că prin dispoziția de sancționare i s-au diminuat drepturile salariale cu cca. 1500 lei, ceea ce reprezintă o pagubă însemnată, în sensul procedurilor legale invocate.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Arhivele Naționale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentul nu s-a conformat exigențelor impuse de art. 3021 și art. 303 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că nu a dezvoltat motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., astfel că sub acest aspect recursul este nemotivat.

Se arată că prin sentința civilă nr. 110 din 17 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 317/2008 a fost respinsă ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de recurent.

Analizând hotărârea recurată sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate solicita suspendarea executării actului administrativ unilateral instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat.

Analizând prima condiție prevăzută de lege pentru admiterea cererii de suspendare a actului administrativ de sancționare, în mod corect, prima instanță a reținut că împrejurările de fapt și de drept ale cauzei nu sunt de natură să creeze o serioasă îndoială asupra legalității dispoziției nr. 236/2008 emisă de Directorul General al Arhivelor Naționale.

Susținerile recurentului că nu a săvârșit nici o abatere disciplinară nu reprezintă „împrejurări legate de starea de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

Astfel cum s-a motivat prin întâmpinare acțiunea reclamantului prin care a solicitat anularea actului de sancționare a fost respinsă prin sentința civilă nr. 110 din 17 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, Înalta Curte constată că paguba iminentă este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Măsura suspendării executării s-ar justifica numai dacă actul în litigiu ar stabili în sarcina reclamantului obligații a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului.

Nici această condiție nu este îndeplinită în speță, pentru că simpla susținere potrivit căreia paguba iminentă constă în lipsirea reclamantului de drepturile salariale, nu satisface cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., constatând că sentința atacată prin care s-a respins cererea de suspendare a actului administrativ de sancționare, conform art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 este temeinică și legală, recursul formulat de recurentul-reclamant a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la termenul din 7 iulie 2008 în dosarul nr. 317/32/2008, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 februarie 2009.