Broadcaster's challenge to audiovisual ad sanction fails; public summons upheld as lawful direct sanction.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2952 din 21 noiembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC T.M. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.N.A.

În motivarea sentinței se reține că reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 251 din 20 martie 2007 emisă de pârât și prin care a fost sancționată cu somație publică pentru încălcarea art. 159 alin. (1) – Titlul VII sponsorizare, publicitate și teleshopping din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizualului, cu modificările și completările ulterioare. În sarcina reclamantei s-a reținut faptul că în perioada 3 – 11 martie 2007 postul de televiziune Direct Digital TV a difuzat emisiuni de teleshopping în cadrul cărora au fost înserate texte prin care au fost precizate denumirile unor magazine comerciale, făcând astfel publicitate în favoarea acestora.

Instanța de fond a reținut că fapta a fost probată prin raportul de monitorizare efectuat de pârâtă, iar decizia atacată cuprinde în conținutul său atât condițiile cât și termenul de intrare în legalitate, dispunându-se în cuprinsul acesteia intrarea în legalitate de îndată, în sensul respectării normelor juridice înfrânte.

În drept, instanța de fond a stabilit că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 159 din Codul audiovizualului, care nu prevăd posibilitatea de a face publicitate în cadrul emisiunii de teleshopping, aceasta din urmă fiind definită ca difuzarea către public a unor oferte de comercializare directă privind furnizarea contra cost a unor bunuri, inclusiv imobiliare și necorporale sau, după caz, prezentarea unor servicii, disponibile printr-un contract la distanță.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC T.M. SRL, susținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, pronunțându-se astfel o soluție nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că potrivit art. 91 din Legea nr. 504/2002 „constituie contravenție nerespectarea de către radiodifuzorii sau distribuitorii de servicii a dispozițiilor prezentei legi, altele decât cele prevăzute la art. 90 alin. (1), precum și a deciziilor având caracter normativ emise de consiliu. În cazurile prevăzute la alin. (1), Consiliul sau, după caz, I.G.C.T.I. va emite o somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate”.

În mod greșit, susține recurenta, instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea soluției faptul că emiterea Deciziei nr. 251 din 25 ianuarie 2007, respectiv C.N.A. a respectat prevederile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 cu privire la emiterea anterior a somației de intrare în legalitate prin existența altor somații adresate societății SC T.M. SRL; legiuitorul a reglementat obligativitatea emiterii unei somații corespunzătoare unei fapte determinate, conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate, nefiind posibilă aplicarea, în mod direct, a amenzii contravenționale.

În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 299 și următoarele, art. 3041 C. proc. civ., art. 20 și următoarele din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, care se încadrează în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia C.N.A. nr. 251 din 20 martie 2007 recurenta-reclamantă a fost sancționată cu somație publică pentru încălcarea prevederilor art. 159 alin. (1), Titlul VII – Sponsorizare, publicitate și teleshopping – din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizualului, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea constând în difuzarea pe post a textului care cuprinde somația și prevede intrarea în legalitate.

Art. 91 alin. (2) din Legea audiovizualului prevede obligația emiterii „unei somații”, iar alin. (3) prevede că dacă societatea nu intră în legalitate în termenul și în condițiile stabilite prin somație, se aplică amenda. Prin urmare, emiterea unei somații este o condiție prealabilă aplicării unei amenzi, iar nu unei alte somații – cum este cazul în speță.

În concluzie, motivul de recurs potrivit căruia Consiliul Național al Audiovizualului nu a respectat dispozițiile imperative ale art. 91 din Legea nr. 504/2002, respectiv acelea de a emite mai întâi o somație de intrare în legalitate, este nefondat, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC T.M. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2952 din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2009.