Unconstitutionality cannot be principal object of direct action; appeal upheld as inadmissible.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1266 din 16 aprilie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declinat, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a acțiunii formulate de către reclamantul R.V.A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și art. 27 din O.U.G. nr. 97/2005, modificată și completată cu Legea nr. 290/2005 cu privire la evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2495 din 4 noiembrie 2008, admițând excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare, a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, reținând pentru aceasta, următoarele:

Prin acțiunea formulată în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și art. 27 din O.U.G. nr. 97/2005, modificată și completată cu Legea nr. 290/2005 cu privire la evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, în care sunt prevăzute actele necesare pentru eliberarea cărții de identitate, motivând că aceste acte normative ce trebuie să stea la baza stabilirii domiciliului unei persoane, încalcă dispozițiile constituționale.

A constatat instanța că astfel cum rezultă din conținutul alin. (1) și (5) ale art. 9 din Legea nr. 554/2004, neconstituționalitatea ordonanței sau a unor dispoziții din aceasta, nu poate fi automat și integral temei pentru răspundere, ci mai degrabă elementul în jurul căruia se va ridica problematica răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin ordonanță, după toate regulile răspunderii.

Dat fiind faptul că dispozițiile art. 9 alin. (5) stabilesc expres obiectul pe care îl pot avea astfel de acțiuni, instanța de fond a apreciat că poate să pășească în soluționarea fondului doar în situația în care Curtea Constituțională, sesizată în condițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 29 din Legea nr. 47/1992, declară neconstituțională ordonanța sau o dispoziție a acesteia, or, cum în cauză obiectul acțiunii îl constituie doar constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 19 și art. 27 din O.U.G. nr. 97/2005, acțiunea este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe reclamantul, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând admiterea cererii sale privitoare la neconstituționalitatea prevederilor art. 19 și art. 27 din O.U.G. nr. 97/2005.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte, constată că față de prevederile legale aplicabile cauzei, recursul este nefondat.

Astfel, prin modificarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin Legea nr. 262/2007, art. 9 alin. (1) a căpătat următorul conținut: persoana vătămata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însorita de excepția de neconstitutionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanța. De asemenea, prin modificarea amintită, după alin. (4) s-a introdus un nou alineat, care prevede ca obiectul acestei acțiuni poate să constea în acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale guvernului, anularea actelor administrative emise in baza acestora, precum si, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Din interpretarea coroborată a celor două alineate ale art. 9 din Legea nr. 554/ 2004 rezultă că pentru ca o acțiune întemeiată pe dispozițiile acestui articol să poată fi considerată admisibilă de către instanța de contencios administrativ, aceasta nu poate să aibă ca obiect însăși anularea pe motiv de neconstitutionalitate a unei ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o ordonanță.

Este neîndoielnic că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în forma modificată prin Legea nr. 262/2007, sunt în deplină consonanță cu prevederile art. 146 lit. d) din Constituție și la art. 29 din Legea nr. 47/1992, texte care au în vedere situația în care există o cauză pe rolul instanțelor judecătorești și, pe cale de incidență, se evocă neconstituționalitatea unor dispoziții dintr-o lege ori dintr-o ordonanță. Însă, în situația de fată, neconstituționalitatea constituie însuși obiectul cererii formulate de recurentul-reclamant, în aceste condiții eventuala admitere a cererii acestuia convertindu-se într-o nepermisă derogare de la caracterul și natura juridică a excepției de neconstitutionalitate, ce reprezintă o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului cu care este conexă.

De altfel, prin Decizia nr. 660 din 4 iulie 2007, publicată în M.Of., Partea I, nr. 525 din 2 august 2007, Curtea Constituționala a reținut că "atunci când obiectul acțiunii principale introduse la instanța de judecata este constatarea neconstitutionalitatii unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgenta a guvernului ori a unor dispoziții din aceasta, excepția de neconstituționalitate este transformata intr-o veritabila acțiune directa, pierzându-și astfel natura sa de excepție, înțeleasa ca un mijloc de apărare care nu pune in discuție fondul pretenției deduse judecații."

Considerentele instanței de fond potrivit cărora, prin raportare la dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ poate păși la soluționarea fondului numai în situația în care Curtea Constituțională declară neconstituțională ordonanța sau o dispoziție a acesteia, sunt așadar, pe deplin fondate.

Constatând astfel, că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost aceasta modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul R.V.A. ca nefondat și va menține dispozițiile sentinței nr. 2945 din 4 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios adminsitrativ și fiscal, ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.V.A. împotriva sentinței civile nr. 2945 din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2009.