Eligibility of post-displacement births for refugee status under ethnic persecution legislation.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta M.F. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care a va pronunța să dispună anularea hotărârii nr. 10360 din 21 martie 2008 emisă de pârâtă și să fie obligată aceasta să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în mod nelegal pârâta i-a refuzat recunoașterea drepturilor de persoană strămutată, deși este fiica numiților I.F. și I.C., strămutați din comuna Caramanlâ județul Caliacra.

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 117 din 6 mai 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 10360 din 21 martie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să elibereze pe seama reclamantei o nouă decizie prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a avut domiciliul imediat după naștere, la părinții săi, deci domiciliul de persoană strămutată, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

A mai reținut că precizările Casei Naționale de Pensii sunt irelevante în cauză întemeindu-se pe prevederile legale privitoare la stabilirea filiației care nu au legătură cu statutul de refugiat sau strămutat.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș.

Recurenta a susținut în esență că reclamanta nu dovedește calitatea de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, întrucât este născută la data de 17 aprilie 1944 în localitatea Mangalia județul Constanța iar părinții săi au fost strămutați din localitatea Caramanlâ județul Caliacra în luna septembrie 1940.

A mai susținut recurenta că intimata ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000 doar în cazul în care s-ar fi născut în intervalul de 300 de zile de la data refugiului părinților săi.

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fot modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetatea român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:

"c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;" iar art. 2 din H.G .nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicare prevederilor O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice explicitează ce se înțelege prin persoană strămutată în altă localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. In această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".

În cauză, este necontestat că intimatul - reclamant s-a născut „după strămutarea părinților săi” la data de 17 aprilie 1944 în Mangalia, județul Constanța. Or, această situație, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, a avut aceleași consecințe datorate condițiilor precare de viață ale familiei sale și asupra intimatului - reclamant.

Într-adevăr, Înalta Curte constată, contrar celor susținute de recurenta - pârâtă, că ceea ce prezintă relevanță în soluționarea cauzei este, pe de o parte, calitatea părinților intimatei - reclamante de persoane care au făcut obiectul unui schimb de populație, iar, pe de altă parte, faptul că acesta s-a născut în perioada prevăzută de lege, (6 septembrie 1940 – 6 martie 1945) când atât părinții cât și copiii acestora au suferit ca urmare a strămutării.

Înalta Curte, constată astfel că atât soluția instanței de fond cât și motivarea acesteia exprimă un mod corect, precis și necontradictoriu de stabilire a situației de fapt și de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea acesteia.

Mai mult, Înalta Curte constată că instanța de fond a considerat corect că a raționa altfel ar însemna ca la condiții identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic diferențiat, încălcându-se principiile constituționale ale egalității de tratament și ale nediscriminărilor sociale, principii prevăzute și de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (cu denumirea simplificată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului).

Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 117 din 6 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi octombrie 2008.