Competent authority for public servant salary claims: liability of the effective employing institution versus the central ordonnancer of credits
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice and Cassation admitted the appellant's appeal, vacated the appellate court's judgment, and remanded the case to the Court of Appeal for proper assignment to the First Instance Court of Iasi, thereby ruling against the administrative entity (ANOFM) that was originally sued. The dispute concerned a civil action for the payment of accrued leave bonuses from 2001 to 2006, where the lower appellate court had dismissed the claim for lack of passive procedural standing on the grounds that the obligation to pay salary rights belonged to the specific decentralized institution where the employee worked, not the central public authority that appointed them. The Supreme Court held that the appellate court committed a legal error by misapplying jurisdictional rules for salary disputes involving budget-funded personnel; it determined that the debtor for salary obligations is the institution in which the employee effectively carries out their duties, not the central authority holding the primary credit ordonnance status, and thus the appeal was based on a failure to correctly identify the competent instance and the liable entity under administrative and labor law.
Legislator headnote
AI generatedart. 313 C. proc. civ; Competent authority for public servant salary claims: liability of the effective employing institution versus the central ordonnancer of credits: The dispute concerned a civil action for the payment of accrued leave bonuses from 2001 to 2006, where the lower appellate court had dismissed the claim for lack of passive procedural standing on the grounds that the obligation to pay salary rights belonged to the specific decentralized institution where the employee worked, not the central public authority that appointed them. The Supreme Court held that the appellate court committed a legal error by misapplying jurisdictional rules for salary disputes involving budget-funded personnel; it determined that the debtor for salary obligations is the institution in which the employee effectively carries out their duties, not the central authority holding the primary credit ordonnance status, and thus the appeal was based on a failure to correctly identify the competent instance and the liable entity under administrative and labor law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for the admission of the appeal and the remittal of the case for competent resolution.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 4 octombrie 2007, reclamanta M.M. a chemat în judecată A.N.O.F.M. solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu cuvenită pentru perioada 2001 - 2006, actualizată în raport de rata de inflație.
Prin sentința civilă nr. 69 din 7 aprilie 2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea constatând lipsa calității procesuale pasive a pârâtei. Instanța a avut în vedere că în materia plății drepturilor salariale cuvenite funcționarilor publici, raportul obligațional se stabilește între aceștia și instituția publică în care își desfășoară activitatea. Cum în cauză A.J.O.F.M. Iași, locul de muncă al reclamantei era plătitorul acestor drepturi, A.N.O.F.M. instituție publică cu personalitate juridică și statut de ordonator de credite, nu putea fi considerată titularul obligației de plată a primei de concediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M.M., care a susținut în esență că raportul său de serviciu a luat naștere în urma emiterii Ordinului nr. 187/2001 al Președintelui A.N.O.F.M. și chiar dacă activitatea sa se desfășoară efectiv la A.J.O.F.M. Iași, serviciu public deconcentrat, unitate cu personalitate juridică, pârâta chemată în judecată, are calitate procesuală pasivă fiindu-i opozabilă obligația de plată a drepturilor bănești aferente statutului de funcționar public.
Recursul nu este fondat.
În materia salarizării personalului bugetar, competența materială de soluționare a cauzei urmează a se stabili în funcție de autoritatea căreia îi revine obligația de plată a drepturilor salariale.
Faptul că reclamanta recurentă a fost numită director executiv adjunct la A.J.O.F.M. - prin ordin al Președintelui A.N.O.F.M., autoritate publică centrală, nu atrage în mod automat și competența de soluționare în primă instanță în favoarea Curții de Apel.
Aceasta întrucât debitor al obligației de plată a drepturilor salariale cuvenite este instituția în care reclamanta își desfășoară efectiv activitatea, în speța A.J.O.F.M. Iași, autoritatea administrativă descentralizată constituită la nivel local, cu capacitate juridică administrativă proprie și căreia - A.N.O.F.M. - în calitate de ordonator principal de credite - și repartizează creditele bugetare.
Astfel fiind, soluționând pricina - prin reținerea lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, Curtea de Apel Iași, a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
În raport de dispozițiile art. 313 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 69 din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Iași, secția de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2008.