Eligibility for anti-communist resistance fighter status denied for failure to prove political motivation of military conviction under O.U.G. 214/1999

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul R.F. a chemat în judecată Ministerul Justiției, comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 547/2001 emisă de pârâtă și obligarea acesteia din urmă să emită o nouă decizie care să constate că are calitate de luptător în rezistența anticomunistă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia a cărui anulare o solicită, pârâta i-a respins cererea de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, deși el a făcut dovada de luptător în rezistența anticomunistă, prin aceea că a refuzat să se înapoieze în țară în timp ce se afla în misiune în Brazilia, cerând azil politic, motiv pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 359 din 18 mai 1987 a Tribunalului Militar București.

Curtea de Apel Constanț, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 772/CA din 15 noiembrie 2007 a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, reținând că acesta nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 1 – art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999. Astfel reclamantul nu a dovedit că infracțiunea pentru care a fost condamnat a fost săvârșită din motive politice și nici faptul că ar fi fost declarat repetent în anul 1980 din motive politice, în urma unor măsuri administrative abuzive.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul R.F.

Recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea întrucât el a făcut dovada încadrării în dispozițiile art. 1 – art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999.

A mai susținut că în mod nelegal instanța de fond i-a respins proba cu interogatoriul intimatei - pârâte, întrucât date fiind cele două rapoarte contradictorii emise de comisie, această probă se impunea cu necesitate.

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările și completările ulterioare, se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 – 14 decembrie 1989.

În art. 2 al acestei ordonanțe se precizează că infracțiunile săvârșite din motive politice sunt acelea care au avut drept scop: „a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultul personalității, terorii comuniste precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică, b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației sau pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 C1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnarea prin forță a regimului comunist ; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau origine etnică”.

Cât privește măsurile administrative abuzive, acestea sunt prevăzute la art. 3 al sus menționatului act administrativ și sunt măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) în baza cărora s-au dispus măsurile prevăzute la literele a) – g).

În cauză, reclamantul a solicitat constatarea calității sale de luptător în rezistența anticomunistă, arătând că a fost exmatriculat în anul 1980 când era student în anul III la Institutul de Marină M.B. din Constanța, că a fost anchetat în repetate rânduri de organele fostei securități și că a fost judecat și condamnat de Tribunalul Militar București pentru infracțiunea de ”refuzul înapoierii în țară”.

După cum se poate observa la o analiză mai aprofundată a textelor de lege sus menționate (art. 1, art. 2 și art. 3 al O.U.G. nr. 214/1999), în speță nu sunt întrunite condițiile impuse de O.U.G. nr. 214/1999.

Astfel, din documentele depuse la dosarul cauzei, respectiv adresa M.E.C.T. nr. 16403 din 12 iulie 2007, rezultă că reclamantul a fost declarat repetent pentru nepromovarea obligațiilor școlare în 1980, în timp ce din adresa nr. 2097/C din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Militar Teritorial București nu rezultă că reclamantul ar fi fost supravegheat de organele securității în perioada 2 septembrie 1980 - 5 septembrie 1981 și nici că ar fi fost anchetat în cursul anului 1984.

Pe de altă parte, analizând sentința nr. 359/1987 pronunțată de Tribunalul Militar București în dosarul nr. 309/1987, rezultă că reclamantul a fost condamnat la 7 ani închisoare corecțională și degradare militară pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 253 alin. (1) din fostul C. pen.

În consecință Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni din motive politice și nici nu i s-a aplicat, din motive politice, una din măsurile administrative abuzive prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare recursul declarat de reclamantul R.F. în contradictoriu cu Ministerul Justiției, comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.F. împotriva sentinței civile nr. 772 din 15 noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2008.