Authority's Silent Non-Reply to Petition Deemed Unjustified Refusal; Duty to Reply Ordered, Moral Damages Rejected

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1651 din 28 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții P.I.D. și P.M., în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., prin care solicitau să fie obligată această autoritate să le răspundă la petiția adresată în data de 2 februarie 2007 și să le plătească daune morale, în cuantum de 30.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de judecată a reținut, în esență, că în pricina dedusă judecății nu se poate reține că ne aflăm în fața unui refuz nejustificat al unei autorități publice de a soluționa o cerere, în forma definită de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, pârâta neexprimându-se explicit cu exces de putere a voinței de nu rezolva petiția reclamanților.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs reclamanții, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ. și reiterând argumentele invocate la judecata în fond a cauzei.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Obiectul acțiunii formulate de reclamanți, așa cum rezultă acesta din cuprinsul cererii de chemare în judecată, este obligarea A.V.A.S. să răspundă la petiția adresată în data de 2 februarie 2007.

Potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente ..." [art. l alin. (1) iar prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se înțelege „faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen" [art. 2 alin. (1) lit. h)].

De asemenea, referindu-se la obiectul acțiunii judiciare în contenciosul administrativ, art. 8 alin. (1) ipoteza a doua din actul normativ susmenționat prevede că „... se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri...".

Cum reclamanții s-au adresat autorității pârâte la data de 2 februarie 2007 fără să primească vreun răspuns, rezultă că acțiunea acestora are drept cauză nesoluționarea cererii lor în termenul legal și că se încadrează, așadar, în prevederile Legii nr. 554/2004, mai sus citate.

Or, conform art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, „Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă".

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., constatând că soluția instanței de fond este nelegală, va fi admis recursul și modificată sentința atacată, în sensul admiterii, în parte, a cererii de chemare în judecată și obligării autorității pârâte să răspundă cererii formulate de reclamanți în data de 2 februarie 2007.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata daunelor morale solicitate, Înalta Curte îl va respinge, ca neîntemeiat, reținând că reclamanții nu au făcut nici o dovadă cu privire la prejudiciul moral pretins suferit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanții P.I.D. și P.M. împotriva sentinței nr. 1651 din 28 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată, în sensul că admite, în parte, acțiunea reclamanților.

Obligă pârâta A.V.A.S. să răspundă cererii formulate de reclamanți în data de 2 februarie 2007.

Respinge, ca nefondată, cererea de acordare a daunele morale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009.