Permanent disability classification for diabetes: requirement of specific functional deficiencies under medical norms vs. presumption of irreversibility

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 61 din 6 iulie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de numitul M.C.M. în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap (A.N.P.H.) și Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți (Comisia Superioară).

A fost obligată Comisia Superioară să modifice decizia nr. 1438 din 5 martie 2007 în sensul că: la pct. G din aceasta să fie trecută mențiunea „permanent” (în loc de „12 luni”), iar la pct. H mențiunea „nerevizuibil” (în loc de „11-2007”).

Au fost obligate ambele pârâte la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 100 lei, către reclamant.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în fapt: că prin certificatul nr. 5897 din 30 noiembrie 2006 al Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți Sibiu, reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap „accentuat”, revizuibil anual; că reclamantul a contestat acest act, motivat de boala de care suferă, „diabet zaharat insulino-necesitant”, boală nevindecabilă care l-ar îndreptăți să fie considerat persoană cu handicap „ireversibil” beneficiar al unei decizii cu mențiunea „permanent”; că această contestație a fost respinsă de Comisia Superioară prin decizia nr. 1438 din 5 martie 2007, atacată în prezenta cauză.

A considerat instanța că este de notorietate că „diabetul zaharat insulino-necesitant” are caracter ireversibil, iar pârâtele nu au adus dovezi că vreun bolnav de această boală s-ar fi vindecat ca urmare a tratamentului medicamentos și a regimului igienico diabetic. Ca urmare, instanța a înlăturat susținerea pârâtelor că această boală nu are caracter ireversibil.

Instanța a înlăturat și susținerea pârâtelor că în lista afecțiunilor care creează handicap ireversibil nu sunt trecute afecțiunile de care suferă reclamantul, constatând că pârâtele nu au depus în cauză „Instrucțiunile” ce conțin lista afecțiunilor care creează handicap ireversibil.

Instanța a apreciat că, chiar și în ipoteza în care „diabetul zaharat insulino-dependent” nu este inclus în acea listă, nu este exclus ca el să fie inclus între bolile care creează handicap ireversibil printr-o normă legală sau alte prevederi cu caracter normativ, supoziția instanței bazându-se pe reglementările noi din Legea nr. 448/2006 și din Normele metodologice de aplicare a acesteia.

Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față Comisia Superioară, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.

În motivarea cererii, recurenta arată că decizia sa a fost legală, în raport cu multiplele boli cronice ale reclamantului, dintre care însă numai „diabetul zaharat” este considerat o afecțiune handicapantă, conform criteriilor aprobate prin Ordinul M.S.F. nr. 726/10/2002 și stabilite prin Legea nr. 519/2002.

Susține recurenta că, oricum, reclamantul a fost încadrat în grad de handicap „cu bunăvoință”, deoarece nu prezenta complicațiile specifice bolii diabetice însoțite de deficiențe funcționale accentuate, astfel cum prevăd criteriile din Ordonanța nr. 726/2002, și anume: retinopatie diabetică, nefropatie diabetică - polineuropatie periferică, senzitivo-motorie cu amiotrofii la gambe și coapse sau arteriopatie obliterantă, cu amputații.

În fine, susține recurenta nelegalitatea sentinței, întrucât nici „diabetul zaharat” nici celelalte boli cronice degenerative ale reclamantului nu au caracter ireversibil.

Recursul se fondează, sentința urmând a fi modificată în tot, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în fond va fi respinsă acțiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente.

Instanța de fond a pronunțat hotărârea fără a avea un temei legal, ignorând actul normativ invocat de pârâte în apărare pe motiv că acesta nu a fost depus în cauză, deși acesta - Ordinul nr. 726/2002 - a fost publicat în Monitorul Oficial, iar instanța nu avea voie să-l eludeze cu această motivație.

Instanța de fond a pronunțat sentința pe baza unei supoziții, aceea că legiuitorul, în viitor, va îndrepta omisiunea „diabetului zaharat” din lista afecțiunilor care produc un handicap ireversibil, prin emiterea altor norme.

În acest mod a fost eludat principiul neretroactivității legii, întrucât instanța a considerat că legea nouă s-ar putea aplica în speță, deși actele administrative atacate au fost emise anterior.

În fine, Curtea de față, pe baza criteriilor stabilite prin Ordinul M.S.F. nr. 726/2002 - act normativ aflat în dosarul de fond - constată că decizia Comisiei Superioare este legală, întrucât la emiterea certificatului de persoană cu handicap pentru reclamant au fost respectate criteriile medico-sociale pentru încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap (adulți).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, prin A.N.P.H. împotriva sentinței nr. 61/CA din 6 iulie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului M.C.M., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.