Liability of Ministry of Finance for police wage claims: dismissal for lack of passive legal capacity absent service relationship
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the Ministry of Finance’s appeal, modifying the lower court’s decision to dismiss the claim against the Ministry for lack of passive legal capacity while maintaining the award against the other defendants. The dispute involved police officers seeking severance pay for 2004–2006 and fidelity bonuses for 2005, which had been suspended by subsequent legislation but deemed due upon the expiration of the suspension period. The decisive legal basis was the requirement that a party with passive legal capacity must have an employment or service relationship with the claimant to be liable for wage-nature claims, as established under the relevant procedural and administrative law provisions; consequently, the Ministry of Finance was not a proper defendant, whereas the suspension of rights under Government Emergency Ordinance no. 38/2003 merely delayed their enforceability rather than extinguishing them.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (3) C. proc. civ; Liability of Ministry of Finance for police wage claims: dismissal for lack of passive legal capacity absent service relationship: Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 433 din 12 februarie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamanții C.R.V. și B.C.C., în contradictoriu cu M.I.R.A., I.P.J. Ilfov și M.E.F., având ca obiect obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004 - 2006 și a drepturilor cuvenite cu titlu de spor de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflație.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în esență, că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 37 pct. 2 din O.G. nr. 38/2003, prin care au fost reglementate aceste drepturi acordate polițiștilor, iar suspendarea lor, prin legi succesive, are ca efect numai amânarea punerii în aplicare a acestor prevederi legale și nu lipsa temporară a drepturilor menționate; pe cale de consecință, la expirarea duratei de suspendare, obligația corelativă acestor drepturi devine executorie.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs M.E.F. criticând hotărârea instanței de fond pentru greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 500/2002, atunci când s-a apreciat că acest minister trebuie obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți; s-a invocat în acest sens practica constatată de Înalta Curte de Casație și Justiție care s-a pronunțat, în toate cauzele similare, în sensul respingerii cererilor de chemare în judecată a acestei instituții.
Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Instanța de fond s-a pronunțat fără a reține lipsa calității procesuale pasive a M.E.F., între acesta și persoana obligată, în raportul juridic dedus judecății neexistând identitate, în lipsa unor raporturi de serviciu între această autoritate și reclamanți. Or, numai existența unor astfel de raporturi juridice poate justifica legitimitate procesuală a unei autorități sau instituții, având în vedere că dreptul solicitat de reclamant este unul de natură salarială.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează a fi admis recursul declarat în cauză, cu consecința modificării, în parte a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 433 din 12 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrative și fiscal.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea de chemare în garanție a M.E.F., formulată de M.I.R.A.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2008.
Irevocabilă.