Challenge to Property Attestation Certificate Dismissed as Time-Barred for Exceeding 30-Day Pre-Litigation Deadline
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, thereby upholding the Court of Appeal's decision to reject the plaintiffs' claim, which resulted in the annulment of the administrative certificate of property rights remaining in force. The dispute involved two claimants challenging an administrative certificate issued by the Ministry of Agriculture and Food in favor of a joint-stock company, arguing that it was an act of management (gestiune) excluded from administrative judicial review or that the action was timely. The court determined that the certificate was an act of authority, not a contractual act of management, and critically held that the action was time-barred because the claimants initiated the mandatory pre-litigation procedure over 30 days after they first took knowledge of the document in December 2002, violating the deadline set by Article 5 of Law No. 29/1990. The decisive legal basis included the classification of the act under administrative law, the exclusion of acts of management under Article 2 lit. d) of Law No. 29/1990, and the strict application of the 30-day prescription period for filing administrative actions.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 din Legea nr. 29/1990, art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990; Challenge to Property Attestation Certificate Dismissed as Time-Barred for Exceeding 30-Day Pre-Litigation Deadline: Este adevărat că potrivit art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, actele de gestiune săvârșite de stat în calitate de persoană juridică și pentru administrarea patrimoniului său sunt exceptate de la controlul judecătoresc de legalitate al instanțelor de contencios administrativ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, după declinarea competenței de către Tribunalul Cluj, reclamantele M.D. și M.A. , au solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2031 din 30 ianuarie 1998 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, pe seama SC Z. SA Baciu.
Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 412 din 15 aprilie 2003, a respins acțiunea, cu următoarea motivare:
Reclamantele au luat cunoștință de actul administrativ atacat la data de 12 decembrie 2002, când le-a fost comunicată documentația de către pârâta SC I. SRL, iar procedura prealabilă au efectuat-o la 31 martie 2003, peste termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, astfel că acțiunea este tardivă.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantele, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând: întâi că, actul în cauză este un act administrativ de gestiune, exceptat prin art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, de la cenzurarea lui pe calea contenciosului administrativ; că, în situația dată, competența de soluționare a cauzei revine instanței de drept comun, respectiv Tribunalului Cluj, care a fost legal sesizat; în al doilea rând că, oricum, certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu le-a fost comunicat.
Recursul este nefondat.
Astfel, împotriva sentinței civile nr. 86 din 30 ianuarie 2003, prin care Tribunalul Cluj și-a declinat competența, reclamantele nu au declarat recurs, iar Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, și-a asumat în mod legal competența.
Este adevărat că potrivit art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, actele de gestiune săvârșite de stat în calitate de persoană juridică și pentru administrarea patrimoniului său sunt exceptate de la controlul judecătoresc de legalitate al instanțelor de contencios administrativ.
Dar, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2031 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, pe seama SC Z. SA Baciu, nu este un act de gestiune, ci act administrativ de autoritate; aceasta, deoarece certificatul în discuție este expresia manifestării unilaterale de voință a ministerului în exercitarea funcției sale de putere administrativă centrală, deci de autoritate, nu rezultatul utilizării capacității sale juridice civile într-un raport juridic de drept privat, respectiv în acord cu voința juridică a unei alte părți contractante.
În ce privesc actele de gestiune, de regulă, sunt acte juridice cu caracter contractual, săvârșite de stat în calitate de persoană juridică și pentru administrarea patrimoniului său; acestea au aceeași natură juridică cu actele încheiate între simpli particulari, iar din această cauză, părțile, între care se stabilesc raporturile juridice supuse unui regim juridic de drept privat, au o egalitate de voință; or, în cauză, nu s-au stabilit asemenea raporturi juridice.
Așadar, primul motiv de casare este nefondat.
Apoi, reclamantele nefiind părți în actul administrativ atacat (certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2031 emis de la 30 ianuarie 1998) nu există obligația de a li se comunica.
Însă, în cauză, reclamantele au luat cunoștință de conținutul certificatului la data de 12 decembrie 2002, ceea ce nu se contestă, iar procedura prealabilă au efectuat-o numai la 31 martie 2003, deci peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, astfel că în mod corect a fost respinsă acțiunea.
În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.D. și de M.A. împotriva sentinței nr. 412 din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2003.