Refugee status upheld; pension authority’s appeal dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed, as unfounded, the appeal brought by the County Pension House against the Court of Appeal Cluj’s judgment of 18 January 2008, thereby upholding in full the lower court’s ruling in favor of the claimant. The final operative outcome is that the contested administrative decision is annulled, the claimant is recognized as a refugee for the period 1 October 1940 – 6 March 1945, and she is entitled to the compensatory monetary rights under Government Ordinance No. 105/1999, as approved and amended by Law No. 189/2000, payable from 1 March 2007. The dispute arose from the pension authority’s refusal to grant those rights, which the claimant sought by challenging its decision of 9 July 2007. The court held that under Article 1(c) of O.G. No. 105/1999 and Article 4 of Government Decision No. 127/2002, the claimant qualified as a person who, as a Romanian citizen, suffered ethnic persecution between 6 September 1940 and 6 March 1945 and was forced to change her domicile; witness testimony corroborated by civil-status documents proved that she and her mother had been compelled to flee their home in October 1940 and returned only in March 1945. The Court rejected the appellant’s objections that the evidence was insufficient or contradictory, noting that witness statements were consistent and that the trial court had properly assessed direct testimony.
Legislator headnote
AI generatedRefugee status upheld; pension authority’s appeal dismissed as unfounded: Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 3 septembrie 2007, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 21690 din 9 iulie 2007, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 61 din 18 ianuarie 2008, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 1 octombrie 1940 – 6 martie 1945 să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 martie 2007.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că probele existente la dosar atestă cu caracter unitar că reclamanta împreună cu mama sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu în cursul lunii octombrie 1940, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susținut că din declarațiile martorilor rezultă date insuficiente și contradictorii ce nu pot fi coroborate în favoarea reclamantei.
S-a mai arătat că instanța a greșit administrând o sigură probă cu martor și că din probele din dosar nu rezultă motivul refugiului și perioada.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În cauză, din declarațiile martorilor C.L. și T.I., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse, rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002, că reclamanta împreună cu mama sa au fost obligate să se refugieze din localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice, începând cu luna octombrie 1940, până în martie 1945.
Deși la dosarul cauzei au fost depuse declarațiile autentificate a doi martori, precum și acte de stare civilă, pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor legale mai sus menționate și pentru a vedea astfel dacă reclamanta - intimată era îndreptățită la acordarea drepturilor compensatorii, instanța de fond a procedat și la audierea nemijlocită a martorului B.V.
De altfel, martorilor T.I. și C.L. le-a fost recunoscută calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cum rezultă din dovezile dosarului de fond.
În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 61 din 18 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2008.