Absolute nullity of public official disciplinary sanction for non-compliance with mandatory content requirements of Government Ordinance 1210/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 48 din 17 martie 2008, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis excepția nulității absolute a Deciziei nr. 559 din 30 noiembrie 2007, a admis acțiunea în anulare formulată de reclamantul B.E. și pe cale de consecință a anulat Decizia nr. 559 din 30 noiembrie 2007, emisă de pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a fost numit într-o funcție publică de conducere și că regimul său juridic este cel instituit prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici iar din cuprinsul Deciziei nr. 559 din 30 noiembrie 2007, rezultă fără echivoc că măsura sancționării disciplinare a fost justificată de către pârât prin încălcarea cu vinovăție, de către funcționarul public, a îndatoririlor corespunzătoare funcției pe care acesta o deține, făcându-se trimitere la prevederile art. 77 alin. (2) lit. b) și j) din Legea nr. 188/1999, republicată, și la dispozițiile art. 8 pct. 7, 16 și 17 din Regulamentul cadru de organizare și funcționare a caselor teritoriale de pensii.

Instanța de fond a mai reținut că regulile de procedură pe care funcționarul public trebuie să le urmeze, în cazul în care este nemulțumit de sancțiunea aplicată, nu pot fi altele decât cele prevăzute de art. 80 din Legea nr. 188/1999, republicată, care stabilesc că acesta „se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare".

Atât timp cât legiuitorul nu a utilizat, în situația reglementată de art. 80 din Legea nr. 188/1999, sintagma „în condițiile și în termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ", instanța a apreciat că reclamantul nu era obligat să parcurgă procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 motiv pentru care a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.

În ceea ce privește excepția nulității absolute a deciziei atacate, instanța de fond a constatat că, în speță, sunt incidente dispozițiile H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină din cadrul autorităților și instituțiilor publice.

Instanța de fond a apreciat că cerințele imperative ale acestei Hotărâri nu sunt satisfăcute de Decizia nr. 559 din 30 noiembrie 2007.

Împotriva acestei sentințe pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

În motivele de recurs se arată că instanța de fond în mod eronat a admis acțiunea reclamantului, anulând Decizia nr. 559 din 30 noiembrie 2007 emisă de Președintele C.N.P.A.S.

Recurenta arată că instanța de fond a fost în eroare atunci când a apreciat lipsa abaterilor în baza cărora Comisia de disciplină a propus, iar conducătorul instituției a aplicat sancțiunea diminuării drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 2 luni, deoarece actul administrativ contestat, respectiv Decizia Președintelui C.N.P.A.S. nr. 559 din 30 noiembrie 2007 se întemeiază pe dispozițiile art. 77 alin. (2) lit. b) și j) din Legea nr. 188/1999.

Recurenta consideră că faptele care justifică aplicarea sancțiunii disciplinare a diminuării drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 2 luni au fost expres precizate în actul administrativ atacat.

Totodată, precizează că instanța de fond, în mod eronat, a apreciat că sancțiunea disciplinară aplicată trebuia să apară ca rezultat al actului de voință al conducătorului instituției, nu ca o simplă însușire/avizare a lucrărilor organului care a realizat cercetarea administrativă.

Reclamantul avea responsabilitatea de a depune toate diligențele pentru a asigura buna funcționare a tuturor direcțiilor și compartimentelor din cadrul Casei Județene de Pensii Vaslui, inclusiv a Direcției Economice, evidență contribuabili.

Mai mult, avea obligația de a dispune în consecință în vederea recuperării prejudiciilor cauzate bugetului asigurărilor sociale de stat, prin săvârșirea abaterilor constatate în urma controlului efectuat de către Direcția audit intern și control din C.N.P.A.S.

Recurenta consideră că reclamantul nu și-a îndeplinit atribuțiile stabilite prin Regulamentul cadru de organizare și funcționare a caselor teritoriale de pensii și Fișa postului, încălcând legea în mod grav, permițând săvârșirea unor fapte de natură a prejudicia bugetul asigurărilor sociale se stat.

În fine, recurenta prezintă situația de fapt precum și conținutul, pe larg, al raportului Comisiei de disciplină.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Prin Decizia nr. 557 din 16 iunie 2005 emisă de Casa Națională de Pensii, B.E. a fost numit în funcția publică de conducere de director executiv la Casa Județeană de Pensii Vaslui.

Urmare controlului financiar de gestiune asupra administrării mijloacelor materiale și bănești la Direcția economică, evidența contribuabili, din cadrul Casei de Pensii Vaslui, au fost constatate o serie de deficiențe, prin adresa nr. 27532 din 17 septembrie 2007, Casa de Pensii Vaslui informând Casa Națională de Pensii că Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a foștilor casieri ai Casei de Pensii Vaslui, pentru că ar fi încasat sume de bani reprezentând contribuții la asigurări sociale și pentru că nu le-au înregistrat în registrul de casă, folosindu-le în interes personal.

Luând cunoștință de constatările și concluziile cuprinse în procesul-verbal de control înregistrat sub nr. 25670 din 25 august 2007 președintele Casei Naționale de Pensii a dispus, la data de 3 septembrie 2007, sesizarea comisiei de disciplină asupra directorului executiv al Casei de Pensii Vaslui, B.E., pentru abateri grave în activitate economico-financiară a instituției publice, ce au condus la prejudicierea Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat.

Comisia de disciplină, prin raportul înregistrat sub nr. 64 din 26 noiembrie 2007, a propus sancționarea lui B.E. cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 2 luni, constatând săvârșirea, în parte, a faptelor invocate în actul de sesizare și încălcarea atribuțiilor de serviciu prevăzute prin fișa postului.

Președintele Casei Naționale de Pensii, având în vedere „Raportul Comisiei de Disciplină nr. 64 din 26 noiembrie 2007 privind abaterile săvârșite de B.E., în baza art. 35 din H.G. nr. 1210/2003 a emis Decizia nr. 559 din 30 noiembrie 2007, prin care, în conformitate cu prevederile art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, a dispus diminuarea drepturilor salariale cuvenite lui B.E. cu 5% pe o perioadă de 2 luni.

Înalta Curte constată că actul administrativ de sancționare este emis cu încălcarea prevederilor art. 35 alin. (2) lit. a), b) și c) din H.G. nr. 1210/2003, privind organizarea și funcționarea Comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice.

Potrivit art. 35 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 1210/2003 actul administrativ de sancționare trebuie să conțină în mod obligatoriu sub sancțiunea nulității absolute descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.

Emitentul actului trebuie să facă propriile sale evaluări cu privire la constatările și concluziile ce rezultau din actele îndeplinite în fața comisiei de disciplină și nu să se rezume în a face trimitere la texte legale și la actele întocmite cu ocazia cercetării disciplinare.

Cercetarea disciplinară întreprinsă a avut doar un caracter formal, față de imposibilitatea de a se cerceta existența abaterii, aceasta nefiind particularizată.

Din cuprinsul deciziei atacate nu rezultă mențiuni exprese și clare cu privire la descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.

De asemenea, conform art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1210/2003, în actul administrativ de sancționare a funcționarului public trebuie să se menționeze, sub sancțiunea nulității absolute, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Din cuprinsul raportului Comisiei de disciplină rezultă fără putință de tăgadă apărările formulate de reclamant prin care susține că efectuarea controlului financiar de gestiune asupra mijloacelor materiale și bănești a avut loc la solicitarea sa, ca urmare a deficiențelor din activitate, constatate și sesizate Direcției audit intern și control din cadrul Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale.

Reclamantul mai arată că aspectele cuprinse în actul de sesizare vizează fapte săvârșite în perioada anterioară numirii sale în funcția de director executiv, această situație făcând obiectul unor cercetări penale, Casa Județeană de Pensii Vaslui fiind constituită ca parte civilă pentru recuperarea prejudiciului.

Mai mult, în cuprinsul deciziei contestate nu se face nici o referire cu privire la motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului.

Curtea mai constată că actul administrativ de sancționare nu cuprinde prevederile menționate în procesul-verbal al comisiei de disciplină, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 35 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 1210/2003.

În raport cu cele menționate se constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, instanța de fond reținând în mod corect că decizia atacată este nelegală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva sentinței civile nr. 48 din 17 martie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2008.