Work permit denial for prior illegal residence: minor status and re-entry ban compliance negate visa purpose violation under O.U.G. 194/2002

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 4 septembrie 2008, reclamanta SCA.I. SRL, în contradictoriu cu Oficiul Român pentru Imigrări a solicitat anularea respingerii cererii de acordare a autorizației de muncă pentru W.M.J.I., dispusă de pârât prin adresa nr. 2568187 din 4 iulie 2008 și obligarea acestuia la emiterea autorizației de muncă.

În motivarea acțiunii s-a arătat că, la data de 9 iunie 2008, reclamanta a depus trei cereri în vederea obținerii a trei autorizații de muncă pentru lucrători permanenți, cetățeni irakieni; dintre toate acestea, doar unul a fost soluționat pozitiv, alte două negativ, printre care și cel al lui W.M.J.I.

Motivul invocat de pârât în soluționarea nefavorabilă a cererii a fost că, „s-a încălcat anterior în mod nejustificat scopul declarat la obținerea vizei și a stat ilegal pe teritoriul României, în perioada 8 februarie 1997-26 august 2005".

Reclamanta a apreciat că motivul invocat este netemeinic și nelegal, întrucât cele trei persoane intrate în România la 8 ianuarie 2007 erau incluse în pașaportul mamei lor, fiind minori, cu vârste de 15, 10 și 8 ani, având viză din oficiu, întrucât regimul juridic al străinilor era reglementat la acea dată de Legea nr. 25/1969, care nu prevedea viza pentru reîntregirea familiei în vederea obținerii unui permis de ședere.

De aceea, susține reclamanta, decizia de a nu părăsi România nu le poate fi imputată copiilor, ci mamei lor, întrucât copiii nu răspundeau de faptele lor, aceștia neputând călători singuri; iar mama lor a hotărât să rămână alături de soț, împreună cu cei trei copii.

Depistați în luna august 2005, copiilor li s-a aplicat interdicția de intrare, deși mama lor era singura răspunzătoare pentru șederea ilegală a sa și a copiilor măsura interdicției nefiind contestată, iar acum aceștia sunt sancționați pentru ședere ilegală.

Prin sentința civilă nr. 3343/2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că pârâta a avut o conduită culpabilă, a stat în pasivitate, nu și-a reglementat șederea legală pe teritoriul României nici în anul 2005, când a devenit majoră și nici nu a contestat decizia de returnare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamanta, al cărei reprezentant este tatăl numitei W.M.J.I. și este interesat în obținerea autorizației de muncă pentru fiica sa.

În motivarea recursului s-a arătat în esență: că, la momentul obținerii vizei de intrare în România W.M.J.I. avea vârsta de 10 ani, solicitarea de viză a aparținut mamei sale, în conformitate cu legea de la acel moment, nr. 25/1996. Viza de ieșire pe care a primit-o cetățeana irakiană nu a putut fi executată, întrucât era minoră și mama sa nu a părăsit țara; că, în anul 2005 a părăsit țara primind interdicție de 2 ani și 6 luni pentru a reintra în România; că perioada respectivă a expirat și nu mai există motiv legal de a nu i se permite intrarea în țară; că, la data de 22 octombrie 2008 a obținut viză de ședere în scop de studii pentru un an, de la ambasada României din Danemarca.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Se constată că nu au fost încălcate dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, modificată, întrucât cetățeana iraniană nu a încălcat nejustificat scopul declarat la obținerea vizei de intrare în România (8 ianuarie 1997), deoarece era minoră și a figurat pe pașaportul mamei sale. Ulterior, când a devenit majoră s-a supus interdicției și a părăsit România timp de 2 ani și 6 luni iar la data de 22 octombrie 2008 a obținut viză de ședere pentru studii în România .

Ca urmare, nu există nici un impediment în prezent ca pârâtul să acorde viza de muncă, astfel încât acțiunea se impune a fi admisă, existând în cauză refuzul nejustificat al autorității pârâte de a rezolva cererea, vătămându-se astfel dreptul cetățeanului străin de a primi autorizația de a munci în România.

Pentru considerentele expuse recursul va fi admis, sentința se va modifica și acțiunea va fi admisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SCA.I. SRL Voluntari împotriva sentinței civile nr. 3343 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în fond admite acțiunea formulată de reclamanta SCA.I. SRL Voluntari.

Anulează adresa nr. 2568/87/S.I din 4 iulie 2008 emisă de Oficiul Român pentru Imigrări și obligă pe pârât să-i acorde numitei W.M.J.I. autorizației de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.