Beneficiary status under Law No. 189/2000 for ethnic persecution requiring displacement between 1940 and 1945.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 139/F-C din 8 octombrie 2008, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul B.S.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Vâlcea, având ca obiect anularea hotărârii nr. 715 din 5 iunie 2008, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința nr. 108/FC din 16 iunie 2008, Curtea de Apel Pitești a respins contestația formulată de B.S.I. împotriva hotărârii nr. 716 din 5 iunie 2008, emisă de pârâtă, cu motivarea că hotărârea contestată nu îl privește pe acesta și este pronunțată cu ocazia soluționării cererii formulate de F.S.M., sora petentului.

Instanța a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 C. proc. civ., privind autoritatea de lucru judecat, considerând că numai din eroare a fost menționată în cuprinsul contestației numărul hotărârii atacate ca fiind nr. 716 din 5 iunie 2008, în condițiile în care a anexat cererii sale hotărârea nr. 715 din 5 iunie 2008 a aceleiași pârâte, care îl privește, exclusiv, pe contestator.

Pe fondul cauzei instanța a reținut că niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada că tatăl reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, ca efect al Tratatului Bilateral încheiat la Craiova în anul 1940, plecarea acestuia din localitatea de domiciliu făcându-se anterior, respectiv în primăvara anului 1939, potrivit înscrisurilor de la dosar.

Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile impuse prin dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.S.I. relatând în motivele de recurs depuse, în scris, la dosar, împrejurările în care tatăl său, colonist în comuna Uzurchioiu, județul Durostar a fost alungat din localitate, confiscându-i-se averea, în anul 1938, iar ulterior a fost obligat să părăsească și comuna Hasan Faca, din același județ, de unde a fost alungat în România.

A mai susținut recurentul că cele menționate mai sus reprezintă motivul pentru care tatăl său nu se mai afla, în anul 1940 în județul a cărei populație a făcut obiectul schimbului stipulat prin Tratatul de la Craiova și a mai precizat că, venind în România, tatăl său a primit ordin de concentrare.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a ordonanței, aprobată din H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul schimbului de populație, ca efect al tratatelor bilaterale.

Curtea constată că, în speță, nu sunt îndeplinite însă cerințele textelor de lege susmenționate întrucât, așa cum însuși recurentul susține și așa cum rezultă și din probele administrate în cauză, plecarea familiei recurentului din localitatea de domiciliu, s-a făcut anterior intervalului impus de lege, respectiv anterior anului 1940, când a fost încheiat Tratatul dintre România și Bulgaria privind schimbul de populație dintre cele două țări.

Așa fiind, se constată că, în mod legal, instanța de fond a apreciat că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 189/2000 și a respins acțiunea.

Față de cele menționate constatând că, potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge ca, nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.S.I. împotriva sentinței civile nr. 139/F-C din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2009.