Bar admission challenge rejected; court upholds bar’s discretion to require examination.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 12 iunie 2001, S.M. a chemat în judecată Baroul de Avocați Suceava și U.A.R., solicitând obligarea acestor autorități publice, să-i recunoască dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, să emită actele juridice, în realizarea acestui scop și în fine, să-i plătească suma de căte 500.000 lei, pentru fiecare zi de întârziere, în rezolvarea cererii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 1033 din 12 decembrie 2000, a solicitat decanului baroului, primirea în profesia respectivă, cu scutire de examen, întemeiată pe dispozițiilor art. 16 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 51/1995, modificată și completată.

Deși a anexat documentația necesară, care confirmă că sunt îndeplinite toate cerințele legale de admisibilitate și nu există nici un motiv de nedemnitate ori de incompatibilitate, primul pârât nu i-a acordat avizul favorabil, iar pârâta secundă, prin decizia Comisiei Permanente nr. 1181/2001, i-a respins cererea.

Întrucât măsurile adoptate de pârâți nesocotesc normele juridice care reglementează materia, precum și dreptul său la muncă, consacrat de Constituție, pentru valorificarea acestui drept, reclamantul s-a văzut nevoit a se adresa instanței de judecată competente, cu prezenta acțiune.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 150 din 19 septembrie 2001, a admis în parte acțiunea, în sensul că a obligat pe pârâta U.A.R., Consiliul Uniunii, să primească în profesia de avocat, pe reclamant, în condițiile art. 14 alin. (2) și art. 16 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, emițând în acest scop, o decizie.

De asemenea, a obligat pe celălat pârât să-l înscrie în Baroul de Avocați Suceava și să emită decizie, în același scop.

Capătul de cerere privind daunele de întârziere, a fost respins.

În sfârșit, instanța a stabilit în sarcina ambilor părâți, obligația de a plăti reclamantului, suma de 33.000 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că refuzul pârâților, de a da curs cererii reclamantului, este nefundat, întrucât sunt întrunite cerințele art. 16 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 231/2000. Că, reclamantul este cetățean român, absolvent al Facutății de drept al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, promoția 1971, are o vechime în funcția de jurisconsult de peste 18 ani, a achitat taxa de 10.000.000 lei, în contul U.A.R. și nu are cazier judiciar.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, ambele autorități publice pârâte.

Recurentele au susținut că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea, deoarece la interviul organizat, reclamantul nu a făcut dovada asimilării cunoștințelor, necesare pentru exercitarea profesiei de avocat. În plus, asupra acestuia planau anumite suspiciuni, în legătură cu moralitatea sa, iar ulterior, S.M. a fost implicat într-un proces penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, care formează obiectul dosarului nr. 8591/2001 al Tribunalului Suceava.

S-a concluzionat că în condițiile date, avizul negativ emis de barou și decizia Comisiei Permanente, de respingere a cererii reclamantei, de acordare a scutirii de examen, sunt justificate.

Recursul este nefondat.

Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, stabilește, în adevăr, regula conform căreia dreptul de primire în această profesie se obține pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi și statului profesiei.

Potrivit art. 16 pct. 2 lit. b) din lege, la cerere poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

În temeiul legii organice a fost adoptat Statutul profesiei de avocat, care a instituit obligativitatea verificării prealabile a cunoștințelor persoanei, care solicită primirea în profesie, referitoare la organizarea și exercitarea profesiei respective (art. 32).

La data de 8 iunie 2001, reclamantul S.M., consilier juridic în municipiul Suceava, a susținut un atare interviu, dar, așa cum rezultă din avizul negativ al Baroului de Avocați Suceava, el nu a făcut dovada însușirii cunoștințelor menționate mai sus. Totodată, s-a consemnat existența unor dubii privind activitatea sa anterioară, rezultate din înscrierile în carnetul de muncă, precum și a unor indicii că în perioada premergătoare depunerii cererii, a exercitat activități specifice profesiei de avocat, pentru persoane fizice și juridice.

Implicarea reclamantului într-un proces-verbal nu a fost negată de acesta, în cadrul întâmpinării. S.M. afirmă, însă, că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești de condamnare, beneficiază de prezumția legală de nevinovăție.

Tinând seama de împrejurările menționate. se apreciază că în mod justificat Baroul de Avocați Suceava a emis avizul său consultativ nefavorabil și pe această bază, Comisia Permanentă a U.A.R., prin decizia nr. 1181/2001, a respins cererea reclamantului, pentru acordarea scutirii de examen.

Măsura se înscrie în cadrul libertății de apreciere conferită autorităților publice implicate, în fiecare caz concret, care presupune o analiză atentă a tuturor condițiilor stabilite de lege și statut.

Considerând deci, că, în speță, nu s-a făcut dovada vătămării reclamantului într-un drept subiectiv legitim, prin actele emise de pârâți și că nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a acțiunii în contecios administrativ, Curtea Supremă de Justiție va admite recursul.

Pe cale de consecință, urmează a se dispune modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii introdusă de reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Baroul de Avocați Suceava și U.A.R., împotriva sentinței civile nr. 150 din 19 septembrie 2000 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantului S.M., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.