Mandatory nature of 60-day response deadline under Law 10/2001 and failure to request document completion

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 mai 2007 pe rolul Tribunalului București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamanta T.D. a formulat contestație împotriva refuzului nejustificat al pârâtului Municipiul București de a răspunde la notificarea nr. 2506 din 9 august 2001, solicitând instanței să oblige pârâtul să emită decizie sau dispoziție motivată, ca răspuns la notificare.

În motivarea contestației, reclamanta a arătat ca prin notificarea nr. 2506 din 9 august 2001, adresată pârâtului prin BEJ T.G., a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.

Prin sentința civilă nr. 1088 din 6 septembrie 2007, Tribunalul București, secția a III a civilă, a admis acțiunea și a obligat pârâta sa emită decizie sau dispoziție motivată ca răspuns la notificarea nr. 2506/2001.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că obligația pârâtei de a răspunde la notificare este o obligație legală, iar termenul pentru neîndeplinirea acestei obligații are caracter imperativ, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. În speță nu operează prorogarea termenului întrucât pârâtul nu a comunicat petentei că pentru emiterea dispoziției mai sunt necesare anumite probe în afara celor depuse odată cu notificarea, astfel că nesoluționarea notificării este imputabilă pârâtului.

Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care prin decizia nr. 749 A din 26 noiembrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât.

Decizia pronunțată în apel a fost atacată cu recurs de pârâtul Municipiul București prin Primar General, care, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 din Legea 10/2001 nu este un termen imperativ, ci un termen de recomandare.

Potrivit Normelor Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 termenul se poate proroga dacă documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei. In speță, reclamanta nu a depus toată documentația necesară, astfel că prorogarea prevăzută de lege este incidență în speța.

Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate și având în vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 persoana deținătoare notificată este obligată ca, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, dup caz, de la data depunerii actelor doveditoare, să se pronunțe prin dispoziție sau decizie motivată asupra cererii de restituire formulată prin notificare.

Expirarea termenului imperativ de 60 de zile conferă notificatorului legitimarea de a se adresa instanței judecătorești pentru a obține obligarea unității deținătoare a imobilului la soluționarea notificării, prin emiterea deciziei sau dispoziției motivate.

Termenul se poate proroga cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptățite, dacă unitatea deținătoare, în urma analizei actelor doveditoare depuse, comunică notificatorului, în scris. în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.

În cauză, nu există nici o dovadă că recurentul a solicitat intimatei completarea dosarului, astfel că este culpabil de depășirea termenului imperativ de 60 de zile prevăzut de lege.

Pasivitatea recurentului în soluționarea notificării și depășirea termenului rezonabil soluționării oricărei cereri adresată autorităților reprezintă o gravă încălcare a dreptului de proprietate al intimatei enunțat și prin art. 1 din Protocolul adițional la C.E.D.O.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 749 A din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 ianuarie 2009.