Eviction for unpaid rent under tacit lease renewal; inadmissibility of new rent-valuation arguments on appeal and jurisdiction of commercial courts for non-profit headquarters

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 3146 din 28 martie 2005, a admis acțiunea reclamantei R.A.E.D.P. și P.C. și a obligat pârâtul S.Ș.T. Constanța la plata sumei de 4.080,95 Euro, în echivalent lei la cursul B.N.R., contravaloare chirie și penalități și a dispus evacuarea pârâtului din spațiul situat în Constanța, str. Atelierelor.

Tribunalul Constanța, prin decizia nr. 178/ COM din 31 mai 2006, a admis recursul pârâtului, a casat hotărârea instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Constanța, în raport de dispozițiile art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. civ.

Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 2571/ COM din 8 mai 2007, a admis acțiunea principală a reclamantei R.A.E.D.P. și P.C.

A admis cererea conexă și a obligat pârâtul S.Ș.T. Constanța la plata sumei de 10.745 lei penalități de întârziere și la 1.844,92 Euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății, reprezentând contravaloare lipsă de folosință pentru perioada 1 iunie 2004 – 31 decembrie 2004.

A dispus evacuarea pârâtului din spațiul situat în Constanța, str. Atelierelor, cu 2.603,20 lei cheltuieli de judecată.

A respins cererea privind acordarea unui termen de grație.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanța a reținut că părțile au încheiat contractul de închiriere nr. 346 din 14 februarie 2003 pentru spațiul din Constanța, str. Atelierelor pentru perioada 14 februarie 2003 – 7 aprilie 2004, pârâtul obligându-se la plata a 221,48 Euro chirie lunară, până la data de 30 ale lunii pentru luna în curs; că, contractul a expirat, în cauză intervenind tacita relocațiune, că pârâtul a folosit spațiul și nu și-a respectat obligația de plată a chiriei, plata acesteia făcându-se în timpul procesului, astfel că potrivit art. 6 din contract acesta datorează penalitățile menționate și contravaloarea lipsei de folosință.

Prin decizia nr. 213/ COM din 3 octombrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât împotriva hotărârii instanței de fond, obligându-l la 200 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.

Împotriva menționatei decizii, pârâtul S.Ș.T. Constanța a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 3, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Constanța.

În criticile formulate recurentul pârât invocă excepția nulității absolute a sentinței civile nr. 3146 din 28 martie 2005 a Judecătoriei Constanța, procedura de citare fiind viciată, citarea sindicatului făcându-se greșit la altă adresă, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare; invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, secția comercială, în soluționarea cauzei în primă instanță în raport de faptul că sindicatul este o organizație profesională non profit și nu o organizație comercială, spațiul închiriat în cauză având destinația de sediu social și nu de spațiu comercial și că în raport de primul capăt de cerere, evaluabil în bani competența aparține Judecătoriei Constanța și susține, în esență, că, chiria a fost stabilită greșit de reclamantă la suma de 221,48 euro/lună fără să țină cont că sindicatul este o organizație non profit iar construcțiile provizorii ce fac obiectul contractului sunt improprii realizării scopului urmărit, aceasta refuzând constant orice renegociere; că instanța de apel din eroare nu i-a compensat sumele provenite din chirie cu contravaloarea investițiilor făcute asupra spațiului în cauză, sumă ce se ridică la 2.400 euro; că greșit Curtea de Apel Constanța nu i-a acordat termen de grație conform dispozițiilor art. 1021 C. civ. și art. 44 C. com., în raport de buna sa credință, constând în achitarea contravalorii chiriei restante.

Recursul pârâtului este nefondat.

Prima critică a recurentului pârât prin care invocă excepția nulității absolute a sentinței civile nr. 3146 din 28 martie 2005 a Judecătoriei Constanța privind nelegalitatea procedurii de citare nu poate fi analizată în această cale de atac în condițiile în care aceasta a și fost casată prin decizia nr. 178/COM/2006 a Tribunalului Constanța și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța care a pronunțat sentința nr. 2571/COM/2007.

Cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța se constată că aceasta a fost soluționată corect de ambele instanțe, reținându-se că prin decizia nr. 178/COM/2006 a Tribunalului Constanța excepția necompetenței materiale invocată a fost soluționată în mod irevocabil.

Pe fondul cauzei, în mod corect instanța de apel a reținut că la baza raporturilor dintre părți a stat contractul de închiriere nr. 346 din 14 februarie 2003, care a expirat la 7 aprilie 2004, că pârâtul a folosit spațiul în cauză în baza tacitei relocațiuni aspect în raport de care datorează contravaloarea lipsei de folosință a acestuia la care a și fost obligat de altfel, și cu penalitățile de întârziere calculate conform clauzei penale prevăzute la art. 6 din contract.

Referitor la critica recurentului pârât ce vizează cuantumul chiriei în raport de aspectele menționate, aceasta nu poate fi analizată, acest motiv fiind pentru prima oară invocat în recurs, fiind un aspect de netemeinicie și nu de nelegalitate, care nu poate fi analizat în recurs raportat la prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea apreciază că instanțele în mod corect i-au respins cererea de acordare a termenului de grație față de natura comercială a cauzei și de neinvestirea acestora cu o cerere reconvențională cu privire la creanța sa, reprezentând contravaloare îmbunătățiri aduse spațiului, aspect în raport de care cererea de compensare a pretinselor datorii reciproce nu avea temei legal.

Față de această situație, cum decizia instanței de apel este temeinică și legală, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul S.Ș.T. Constanța împotriva deciziei nr. 213/ COM din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2008.