Pension indexation eligibility under delegated emergency ordinance: exclusion of normative acts from judicial legality control
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal for annulment filed by the plaintiff, thereby leaving the lower court’s decision in force and upholding the government’s position. The dispute concerned the legality of an emergency government ordinance modifying the public pension system, specifically whether the reclassification of pensioners into two categories for indexation purposes constituted a challengeable administrative act. The decisive legal basis was the doctrine that the ordinance possessed the nature of a normative act with the force of law, adopted based on legislative delegation, which excluded it from the scope of judicial legality control for individual administrative acts, and the strict procedural requirement that an appeal for annulment must be based on material errors or the omission of cassation grounds, rather than mere reiterations of arguments regarding factual appreciation or legal interpretation.
Legislator headnote
AI generatedart. 168 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, art. 318 C. proc. civ; Pension indexation eligibility under delegated emergency ordinance: exclusion of normative acts from judicial legality control: Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, A.E., susținând că în mod eronat, printr-o împărțire arbitrară a pensionarilor în două categorii, a fost inclusă în categoria celor cu pensii mari și exclusă astfel de la indexarea și recorelarea prevăzută de art. 168 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, pentru perioada 2002 – 2004.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2241 din 10 iunie 2003, Curtea Supremă de justiție, secția de contencios administrativ, a respins recursul declarat de A.E., împotriva sentinței civile nr. 52 din 22 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Casa Națională de Pensii, privind legalitatea O.U.G. nr. 49/2001.
S-a reținut de către instanța de recurs, că O.U.G. nr. 49/2001, pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, are natura unui act normativ cu putere de lege, adoptat de guvern în baza delegării legislative și care o exclude din categoria actelor administrative supuse controlului de legalitate al instanțelor judecătorești.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, A.E., susținând că în mod eronat, printr-o împărțire arbitrară a pensionarilor în două categorii, a fost inclusă în categoria celor cu pensii mari și exclusă astfel de la indexarea și recorelarea prevăzută de art. 168 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, pentru perioada 2002 – 2004.
Contestația în anulare nu este fondată.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Or, în cauză, susținerile contestatoarei, reprezintă în fapt o reiterare a motivelor din acțiune și recurs, nu pot fi asimilate cerinței exprese prevăzute de dispozițiile enunțate, care nu vizează greșeli de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de A.E. împotriva deciziei nr. 2241 din 10 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2003.