Damages for Shareholder Prejudice in Privatized Entity: Requirement of Proof of Fault and Causal Link Under O.G. 25/2002

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17 ianuarie 2006, reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtei A.S.D.M. P.A.S. Vatra Dornei la plata sumei de 131.413,85 lei daune interese reprezentând dobânzi și penalități de întârziere pentru neachitarea în termenul prevăzut în contract a ratelor reprezentând prețul acțiunilor înstrăinate de reclamantă, la dividende și daune interese reprezentând valoarea prejudiciilor aduse de pârâtă, altele decât cele prevăzute anterior.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 2977 din 5 martie 2007, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la 131.413,85 lei cu titlu de daune interese și la 1.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut în considerentele hotărârii că pârâta datorează numai suma de 131.413,85 lei cu titlu de daune interese, din care suma de 24.131,50 lei reprezintă dobânzi aferente ratelor 9 – 12 și 107.282,35 lei penalități de întârziere aferente ratelor nr. 8 – 12, calculate până la data de 24 octombrie 2005.

Referitor la cererea de acordare a dividendelor instanța a apreciat că reclamanta nu a dovedit acest capăt de cerere.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor interese, altele decât cele reprezentând dobânzi și penalități s-a reținut că diminuarea activului net a avut loc ca urmare a derulării procedurii de lichidare, pentru acoperirea datoriilor societății.

Întrucât nu s-a putut stabili că pârâta este culpabilă de intrarea în faliment a societății privatizate, nu există legătură de cauzalitate între diminuarea activului net contabil și scăderea valorii contabile a acțiunilor și prejudiciul invocat de reclamantă, condiții care trebuie să fie îndeplinite pentru aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 21 alin. (11) din O.G. nr. 25/2002.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a fost respins prin decizia comercială nr. 337 din 26 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

A.V.A.S. cu sediul în București a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului formulat de A.V.A.S., schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul obligării pârâtei și la plata celorlalte daune interese în cuantum de 1.174.837,9 lei determinate prin expertiza contabilă efectuată în cauză, cu cheltuieli de judecată.

A susținut recurenta că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea art. 21 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002 întrucât daunele interese prevăzute de aceste dispoziții legale sunt determinate de expert și sunt datorate de intimată în baza acestei legi speciale, fără a se mai impune ca reclamanta să dovedească îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale.

S-a invocat faptul că în raport de obiectul acțiunii constând în acordarea de daune interese ca urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 77/1995 culpa debitorului (intimatei) este prezumată.

Recursul reclamantei nu este fondat.

Criticile recurentei întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se referă la faptul că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit legea, respectiv art. 21 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002, care constituie temeiul de drept al cererii prin care a solicitat daunele interese în cuantum de 1.174.873,9 lei.

Prin art. 21 alin. (11) lit. a), b) și c) din O.G. nr. 25/2002 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 506/2002 s-au stabilit daunele interese datorate de cumpărător în cazul desființării contractului, respectiv dobânzi, penalități și dividende încasate în perioada de valabilitate a contractului.

Alin. (2) și (3) ale aceluiași articol, au prevăzut că pentru alte prejudicii cauzate de cumpărător se pot pretinde daune interese, iar determinarea întinderii prejudiciilor sau a daunelor interese se va face pe baza unei expertize economico-financiare întocmită de persoane abilitate prin lege pentru astfel de operațiuni, desemnate de instanța judecătorească.

În speță, prin desființarea contractului la cererea recurentei-reclamante, aceasta a redobândit acțiunile care au format obiectul convenției, fiind îndreptățită să rețină sumele achitate de pârâtă cu titlu de preț până la momentul notificării rezoluțiunii.

Daunele interese prevăzute de art. 21 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002 nu se pot acorda automat doar prin stabilirea cuantumului acestora, așa cum a susținut recurenta.

Nu este suficient numai determinarea prejudiciului cauzat, deoarece reclamanta trebuia să facă dovada faptei ilicite care a cauzat prejudiciu și legătura de cauzalitate între aceasta și prejudiciu, respectiv a condițiilor răspunderii civile.

Din probele administrate a rezultat că diminuarea activului a avut loc ca urmare a deschiderii procedurii de faliment împotriva societății privatizate și în cadrul căreia activele societății au fost înstrăinate și nu s-a dovedit că pârâta este în culpă pentru intrarea în faliment a societății.

Această situație de fapt este reținută și în concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.

Pe de altă parte, recurenta nu a dovedit că intimata ar fi participat la adunările generale ale acționarilor și și-ar fi exprimat un vot favorabil anumitor operațiuni prin care s-ar fi urmărit fraudarea intereselor recurentei.

Așa fiind, dispozițiile art. 21 alin. (2) din O.G. nr. 25/22002 astfel cum au fost modificate, au fost interpretate și aplicate în mod corect de ambele instanțe, deoarece daunele interese pretinse de recurentă în temeiul acestor dispoziții legale sunt datorate numai în măsura în care s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor răspunderii civile.

Față de cele reținute, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 337 din 26 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat,

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2008.