Compensation rights for wartime ethnic persecution reinstated after lower court misapplied evidentiary standard.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Section) admitted the claimant's appeal, fully reversed the first-instance judgment, and upheld her action: it annulled the pension authority's decision of 21 February 2008 and ordered the authority to issue a new decision recognizing the claimant as a beneficiary of rights under Law No. 189/2000 for the period 1 November 1940 – 6 March 1945, starting 1 March 2008; the judgment is final. The dispute concerned the denial of compensation rights under O.G. No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) for ethnic persecution, specifically the claimant's refuge from October 1940 to March 1945. The court found the lower court erred in rejecting the claim for lack of proof, because under Article 1(c) O.G. No. 105/1999 and Article 4 of the implementing rules (H.G. No. 127/2002), the refuge and its ethnic motivation were established by authenticated witness declarations from other beneficiaries and corroborated by the claimant's birth certificate and an irrevocable judgment granting her sister identical rights for the same period, thus satisfying the evidentiary standard for qualifying as a beneficiary.
Legislator headnote
AI generatedart. 1169 C. civ, art. 3041 C. proc. civ; Compensation rights for wartime ethnic persecution reinstated after lower court misapplied evidentiary standard: De asemenea, în conformitate cu art.4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)].
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 478 din 6 iunie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea prin care reclamanta C.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicita anularea hotărârii acesteia nr. 22779 din 21 februarie 2008, prin care i-a fost respinsă cererea formulată în temeiul Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada stării de fapt prezentate în cererea adresată comisiei, conform art. 1169 C. civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât, cu probele administrate în cauză, a dovedit refugiul precum și motivele etnice ale acestuia.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art.4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)].
în speță, la dosarul cauzei au fost depuse declarațiile autentificate ale martorilor S.D. și M.N., ei înșiși beneficiari ai drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, care atestă că, în perioada octombrie 1940-martie 1945, reclamanta, împreună cu mama sa, în prezent decedată, s-au refugiat în România, din localitatea Curtuiușu Dejului, județul Cluj, în localitatea Geaca, același județ.
De asemenea, în recurs, reclamanta a depus la dosar copia certificatului de naștere, precum și a sentinței nr. 528 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, rămasă irevocabilă prin nerecurare, din care rezultă că sora recurentei-reclamante, P.I., beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru aceeași perioadă.
Din coroborarea probelor susmenționate, rezultă, așadar, atât refugiul recurentei-reclamante cât și motivația etnică și perioada acestuia, situație față de care în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Or, încadrându-se în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de compensațiile acordate de acest act normativ, pentru perioada corespunzătoare refugiului, respectiv 1 noiembrie 1940-6 martie 1945.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis iar sentința atacată va fi modificată, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta C.V. împotriva sentinței nr. 478 din 6 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică, în tot, sentința atacată, în sensul că admite acțiunea reclamantei.
Dispune anularea hotărârii nr. 22779 din 21 februarie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.
Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 noiembrie 1940-6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2009.