Pension annulment claim fails; birth during official prison service transfers not evidence of ethnic persecution.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 18 august 2008 pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamantul G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea Hotărârii nr. 13709 din 25 iulie 2008 și obligarea pârâtei la recunoașterea calității de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Prin sentința nr. 161/CA/2008 -PI din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanța a obligat pârâta la emiterea unei noi hotărâri prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că tatăl reclamantului, G.T., în calitate de gardian la Penitenciarul Oradea, a fost detașat între anii 1940 -1945 la Penitenciarele Craiova, Văcărești, Aiud și Deva, iar în urma retrocedării Ardealului de Nord, la 20 august 1945, a fost mutat la Penitenciarul Oradea.

Prima instanță a reținut că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi fiind îndrituit să beneficieze de prevederile legii, întrucât prin persoană persecutată se înțelege atât persoana care a suferit persecuțiile în mod nemijlocit, cât și aceea care a suferit persecuțiile respective în mod indirect.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada unei persecuții etnice și nici a situației de strămutare sau de refugiu în altă localitate, întrucât acesta s-a născut ulterior datei la care părinții săi s-au refugiat.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Prin „persoană strămutată" în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".

Or, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu rezultă că schimbarea de domiciliu a părinților reclamantului s-ar fi datorat persecuțiilor etnice suferite de aceștia.

După cum s-a reținut și prin sentința atacată, tatăl reclamantului, G.T., gardian la Penitenciarul Oradea, a fost detașat între anii 1940-1945 la Penitenciarele Craiova, Văcărești, Aiud și Deva.

Din documentele depuse în dovedire rezultă că măsura detașării numitului G.T., tatăl reclamantului, s-a dispus în interes de serviciu, la data de 15 august 1941 acesta fiind avansat în grad de prim gardian.

În atare condiții nu se poate reține faptul că reclamantul s-ar fi născut în perioada de refugiu a părinților săi, schimbarea de domiciliu a acestora intervenind ca urmare a măsurilor privind detașarea în interes de serviciu a tatălui reclamantului, iar nu datorită persecuțiilor etnice suferite.

Situația relevată nu atrage incidența prevederilor O.U.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât acest act normativ a vizat acordarea de măsuri reparatorii exclusiv-persoanelor persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.

În concluzie, rezultă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală și, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 161/CA/2008 -PI din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată și, în fond, respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului G.I.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.