Tax appeal representation defect: cancellation objection dismissed for lack of material error
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cancellation objection filed by the National Agency for the Administration of Fiscal Revenue, upholding its prior decision that annulled the defendant’s appeal as being filed by an unauthorized representative. The dispute concerned the procedural validity of an appeal in a civil tax case, where the original appellate court found that although the agency had established its legal structure and powers to represent it in litigation through internal regulations and appointing orders, the specific appeal document was signed by a person whose name and specific legal capacity as the signatory were not explicitly demonstrated in the act, distinct from the General Director of the Legal Department. The court ruled that the initial ruling did not constitute a material error under Article 318(1) of the Civil Procedure Code because the appellate court had already examined the submitted acts and consciously assessed them as insufficient to cure the defect in the signature, meaning the issue was one of substantive judicial evaluation rather than an oversight of a procedural act, thereby barring correction via cancellation objection.
Legislator headnote
AI generatedTax appeal representation defect: cancellation objection dismissed for lack of material error: Împotriva acestei hotărâri A.N.A.F. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., considerând că „dezlegarea dată cauzei este rezultatul unei decizii materiale”.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3440 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost anulat recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 2282 din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel București, ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant.
Pentru a pronunța decizia arătată, Înalta Curte a reținut că recursul declarat de pârâta A.N.A.F. în dosarul nr. 10.743/2/2006 în contradictoriu cu intimatul-reclamant C.P. și intervenientul S.N.F.P., nu a fost semnat de reprezentantul legal al acestei autorități.
Astfel, Înalta Curte a reținut că recursul A.N.A.F. a fost semnat „pentru” directorul general al Direcției Juridice din cadrul A.N.A.F. de o persoană al cărei nume și calitate nu au fost dovedite ca fiind ale reprezentantului A.N.A.F.
S-a reținut de asemenea că, deși a fost dovedit că Direcția Generală Juridică este îndrituită să promoveze în numele A.N.A.F. recurs, totuși nu a fost acoperită lipsa mențiunilor cu privire la numele și calitatea semnatarului recursului, care este alta decât directorul general al acestei direcții.
Împotriva acestei hotărâri A.N.A.F. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., considerând că „dezlegarea dată cauzei este rezultatul unei decizii materiale”.
În opinia contestatoarei, Înalta Curte s-a aflat în eroare la pronunțarea hotărârii, apreciind în mod surprinzător că directorul general al Direcției Generale Juridice din cadrul A.N.A.F. nu avea calitatea de a formula/semna recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 2282 din 26 septembrie 2007, deși au fost depuse la dosar H.G. nr. 495/2007 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F. și Ordinul nr. 837 din 19 iunie 2007 prin care a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare al acesteia din care rezultă că actele cu caracter juridic necesare reprezentării A.N.A.F. sau a statului în procesele aflate pe rolul instanțelor se întocmesc de direcția generală juridică.
De asemenea, au fost depuse fotocopii ale Ordinelor nr. 815 din 18 iulie 2007, nr. 1071 din 30 iulie 2007 și nr. 1361 din 17 septembrie 2007 emise de Președintele A.N.A.F. prin care acesta împuternicea pe d-na V.N., director general adjunct cu exercitarea atribuțiilor de director general să semneze astfel de acte.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca fiind neîntemeiată, având în vedere considerentele în continuare arătate.
Reglementând contestația în anulare specială, art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., invocat ca temei legal, dispune că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate pe această cale când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Greșeala materială vizată de text poate consta însă numai în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată. Atunci când instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut o apreciere asupra lui, nu mai poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii, ci eventual de o greșeală de judecată care nu poate fi îndreptată pe calea contestației în anulare prin retractarea de către aceeași instanță a propriei sale hotărâri.
În speță, instanța de recurs a avut în vedere actele invocate de contestatoare și a apreciat că acestea nu acoperă lipsa mențiunilor privind numele și calitatea semnatarului recursului, care este altă persoană decât directorul general al Direcției Juridice.
În consecință, cum aspectele invocate de recurentă nu pot fi circumscrise unei greșeli materiale în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de A.N.A.F. împotriva deciziei nr. 3440 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.