Legality of military disciplinary sanction order and procedural nullity due to discrepancy between judgment grounds and dispositive

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Pitești reclamantul V.M., în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A., a investit instanța cu excepția de nelegalitate a O.M.I. nr. II 01305 din 1 septembrie 1989.

În motivare, reclamantul susține, că actul administrativ a fost adoptat, fără a fi respectate normele imperative din Regulamentul disciplinei militare din acea perioadă.

În concret, relevă că dosarul privind rezultatul cercetării, nu are la bază documente, hotărârea de trimitere în judecată a consiliului de onoare nu s-a semnat de către comandant, nu i s-a adus la cunoștință conținutul dosarului, procesul-verbal nu este semnat de către toți cei cinci membri ai consiliului de onoare, ordinul de sancționare, ce trebuia să cuprindă felul și data începerii sancțiunii nu i-a fost comunicat în termenul stipulat, aflând întâmplător despre existența acestuia, cu ocazia soluționării unui alt litigiu.

Prin întâmpinare, pârâta a susținut inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, motivată de existența unei cauze de fond, având ca obiect anularea aceluiași act administrativ și că soluționarea fondului, nu este dependentă de soluționarea acestui litigiu. De asemenea, a mai susținut, că excepția nu poate fi invocată, pentru că însăși controlul legalității actului, face obiectul litigiului.

Prin sentința civilă nr. 89/F-C din 4 iunie 2008 Curtea de Apel Pitești a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost precizată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, că acțiunea nu se referă la obligarea pârâtei de a emite actul administrativ, ci pur și simplu, reclamantul solicită să fie repus în drepturi.

Pentru aceasta, s-ar fi putut aplica anumite sancțiuni administrative persoanelor vinovate, însă nu s-ar înlătura efectele în privința reclamantului, întrucât faptele săvârșite, nu au fost înlăturate.

Instanța de fond a considerat că în cauza de față nu există vătămare. Reclamantul nu a putut demonstra prezumția avansării în acest interval de timp.

Chiar dacă nu ar mai fi existat alte abateri și chiar dacă nu ar fi primit această sancțiune, nu se poate dovedi cu certitudine, o avansare în funcție. Avansarea în funcție nu este dependentă doar de comportament, ci și de studii, abilități, numărul de posturi, etc.

Nefiind dovedită vătămarea care i s-a produs reclamantului în drepturile recunoscute de lege, instanța a respins excepția de nelegalitate, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul V.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În prealabil, Înalta Curte, înainte de a examina motivele de recurs invocate constată că, în cauză, există contrarietate între dispozitiv și considerentele hotărârii instanței de fond, dispozitivul cuprinzând o altă concluzie decât aceea pe care considerentele o impuneau.

Considerentele hotărârii atacate au în vedere soluționarea excepției de nelegalitate a O.M.I. nr. II 01305 din 1 septembrie 1989, iar prin dispozitivul hotărârii instanța respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost precizată.

Cu alte cuvinte, motivarea pe care se întemeiază hotărârea nu corespunde dispozitivului astfel cum a fost întocmit în momentul pronunțării.

Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de fond este nemotivată, ceea ce atrage casarea ei.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate precum și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de V.M., împotriva sentinței civile nr. 89/F-C din 4 iunie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2008.