Legality of public domain inventory decree in property ownership confirmation: insufficiency of right of operational administration to contest land register modifications

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În cadrul dosarului nr. 2266/325/2008 al Judecătoriei Timișoara, având ca obiect constatarea existenței dreptului de proprietate asupra unui imobil și rectificarea cărții funciare Fibiș, în sensul de a se radia înscrisurile făcute sub B9 și menținerea înscrisurilor făcute sub B2, B3, B4 și B6, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Comuna Fibiș, prin primar, C.A., M.D. și G.P.N. au invocat excepția de nelegalitate a poziției 13 din H.G. nr. 1016/2005 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Fibiș.

Motivându-și excepția invocată, reclamanta a arătat că H.G. nr. 1016/2005 a fost emisă cu ignorarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Totodată, reclamanta a mai susținut că, prin emiterea hotărârii menționate, Guvernul a procedat abuziv, ignorând dispozițiile legale în materie de carte funciară, iar abuzul de drept se sancționează cu nulitatea absolută.

Prin sentința civilă nr. 150 din 3 iunie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că în motivarea excepției de nelegalitate, reclamanta nu a invocat nicio dispoziție legală care legitimează în prezent, din punct de vedere juridic, dreptul de administrare operativă, care a fost un dezmembrământ al dreptului de proprietate de tip socialist.

Împotriva soluției pronunțate de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs reclamanta Societatea Cooperativă C.M., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicare greșită a legii”.

Recurenta susține că instanța de fond a aplicat greșit legea când a reținut că în cauză s-au administrat probe privind excepția de nelegalitate.

Se arată că prin actul administrativ atacat s-au încălcat prevederile art. 34 din Decretul-Lege nr. 115/1938 privind cartea funciară, dreptul de proprietate îi aparține și nu poate fi modificat decât pe calea unei hotărâri judecătorești.

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și conform art. 3041 C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurenta-reclamantă Societatea Cooperativă C.M. a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1016/2005 poziția 13, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Fibiș susținând că a fost emisă cu ignorarea prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

În motivarea recursului, se arată de către recurenta că nu contestă că s-a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 213/1998 la emiterea H.G. nr. 1016/2005 ci faptul că s-au încălcat prevederile art. 34 din Decretul-Lege nr. nr. 115/1938 ea figurând ca proprietară a imobilului teren și construcție înscrise în cartea funciară Fibiș.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată pe cale de excepție din oficiu sau la cererea părții interesate.

Cel care invocă excepția de nelegalitate are obligația de a arăta motivele de nelegalitate a actului administrativ pe care le consideră susceptibile să influențeze soluționarea fondului dedus judecății, pentru ca instanța să poată verifica dacă între fondul pricinii și actul administrativ există o legătură juridică suficientă pentru a face necesară cenzurarea legalității actului în procedura cu caracter accesoriu prevăzută de art. 4 din legea contenciosului administrativ.

Enunțarea normei cuprinsă în art. 4 din lege nu constituie o motivare a excepției cu atât mai mult cu cât nu se mai susține încălcarea Legii nr. 213/1998.

Cu toate acestea prima instanță a analizat cererea reclamantei ce viza verificarea înscrisurilor din cartea funciară nr. 2777 cu număr cadastral a comunei Fibiș și a constatat că reclamanta figurează cu un drept de administrare operativă asupra imobilului cu nr. 9578/2004.

Recurenta nu poate invoca încălcarea unui drept de proprietate asupra imobilului în condițiile în care figurează cu un drept de administrare operativă, la dosar nu au fost depuse probe în susținerea pretențiilor sale privind dobândirea dreptului de proprietate iar simplele trimiteri la prevederile art. 38 din Decretul-Lege nr. 115/1938 nu pot constitui motive temeinice în susținerea excepției nelegalității actului administrativ.

Pentru toate aceste considerente recursul ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate este nefondat și în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. a fost respins.

Văzând dispozițiile art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga partea căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei Comuna Fibiș prin primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Societatea Cooperativă C.M., județul Timiș împotriva sentinței civile nr. 150 din 3 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta la plata în favoarea intimatei Comuna Fibiș a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 august 2008.