Suspension of enforcement of tax joint liability decision pending final judgment on underlying tax assessment

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova la data de 12 iunie 2007, reclamanții M.A.M., B.A.M. T.M. S.I. și J.G.S. au solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj și A.N.A.F.suspendarea deciziei privind atragerea răspunderii solidare emisă sub nr. 30037 din 22 martie 2007 de către D.G.F.P. Dolj.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în urma unei inspecții fiscale s-a constatat că societatea SC M. SRL Craiova datorează sume de bani, situație în care a fost emisă decizia de impunere nr. 399 din 31 iulie 2006, în sarcina societății debitoare.

S-a mai arătat că ulterior organul fiscal a încheiat procesul de insolvabilitate al societății, iar apoi a fost emisă decizia de atragere a răspunderii solidare a reprezentanților acesteia nr. 30037 din 22 martie 2007.

Reclamanții au precizat că în baza acestei decizii s-a procedat la instituirea unor sechestre asupra bunurilor proprietatea lor, care au fost notate în cartea funciară, cu toate că împotriva acestei decizii a fost formulată contestație la organul fiscal.

Astfel, se impune suspendarea executării deciziei, întrucât s-a trecut la executarea silită a averii debitorilor, cu scopul de a se găsi un cumpărător interesat pentru terenurile în discuție, fără ca instanțele să fi avut posibilitatea să cenzureze actele fiscale de control, fiind în situația unui prejudiciu clar și a un pagube iminente care nu pot fi preîntâmpinate decât prin această măsură.

Prin sentința civilă nr. 238 din 12 iulie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanții M.A.M., B.A.M. T.M. S.I. și J.G.S. în contradictoriu cu intimații D.G.F.P. Dolj și A.N.A.F. A dispus suspendarea executării deciziei de atragere a răspunderii solidare a reclamanților nr. 30037 din 22 martie 2007 emisă de D.G.F.P. Dolj, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulată împotriva acesteia.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că suspendarea vizează numai executarea efectivă a deciziei de antrenare a răspunderii reclamanților și nu măsurile asigurătorii, care constituie garanția că în cazul insolvenței totale sau parțiale a debitorului principal, bugetul de stat nu va fi prejudiciat.

Suspendarea executării deciziei de atragere a răspunderii privește doar suspendarea dreptului organului fiscal de a continua executarea silită, neproducând consecințe asupra sechestrului asigurator deja instituit și înscris în cartea funciară, care rămâne valabil.

Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs D.G.F.P. Dolj, în numele și pentru M.E.F.- A.N.A.F.

În cuprinsul motivelor de recurs formulate a fost invocată în primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F.- A.N.A.F., întrucât această instituție nu a emis nici unul din actele administrativ fiscale contestate.

S-a mai susținut că pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale, în afară de condiția legală privind plata cauțiunii, trebuie îndeplinite cumulativ și condițiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv să fie un caz bine justificat și să se producă o pagubă iminentă.

S-a precizat că în speță nu s-a făcut dovada pagubei iminente, a prejudiciului efectiv și nici dovada cazului bine justificat și că singurul prejudiciat prin neplata creanțelor în litigiu este bugetul de stat.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului și a normelor juridice incidente în cauză se constată că recursul este neîntemeiat.

Se reține că prin sentința nr. 238 din 12 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. Dolj și A.N.A.F. și a fost dispusă suspendarea deciziei nr. 30037 din 22 martie 2007 emisă de D.G.F.P. Dolj.

În speță, împotriva acestei sentințe a declarat recurs D.G.F.P. Dolj în numele și pentru M.E.F.- A.N.A.F.

Cu toate că D.G.F.P. Dolj susține că actele administrativ fiscale atacate îi aparțin, nu a declarat recurs în nume propriu împotriva sentinței Curții de Apel Craiova, cum ar fi fost legal și firesc și a declarat recurs doar în numele și pentru M.E.F.- A.N.A.F., invocând lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții care ar fi putut invoca respectiva excepție în nume propriu.

Această excepție este formal invocată, câtă vreme partea îndreptățită la recurs, respectiv D.G.F.P. Dolj nu declară recurs în nume propriu și formulează motive de recurs, pe fondul cauzei, din partea unei părți în legătură cu care invocă lipsa calității procesuale pasive a acesteia.

Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legiuitorului în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă se impune sau nu luarea unei astfel de măsuri.

Din actele de la dosar rezultă că împotriva reclamanților, în baza deciziei de atragere a răspunderii solidare, pentru obligațiile fiscale stabilite în sarcina societății debitoare, organul fiscal a instituit măsuri asiguratorii asupra bunurilor, așa cum prevede art. 126 și următoarele C. proc. fisc., în sensul că s-a instituit sechestru asupra unui imobil care s-a înscris în cartea funciară prin Încheierea nr. 13499 din 16 aprilie 2007.

În consecință, s-a trecut nu la executarea propriu zisă a actului fiscal, ci la proceduri premergătoare în vederea realizării executării propriu zise, prevăzute de dispozițiile mai sus arătate.

Dar, o executare propriu zisă a deciziei de atragere a răspunderii solidare în condițiile în care soluționarea contestației împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere a fost suspendată de organul fiscal - aspect ce a împiedicat verificarea legalității acesteia de către instanță - are caracterul unui exces de putere din partea organului fiscal.

Pentru a evita această situație, se apreciază că prin executarea actului administrativ s-ar cauza pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamanților.

Instanța de fond a apreciat în mod corect că executarea propriu zisă și efectivă a deciziei de atragere a răspunderii solidare trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit definitiv și irevocabil că reclamanții se fac vinovați și datorează sumele reținute în sarcina lor.

În consecință, recursul declarat în cauză de către D.G.F.P. Dolj, în numele și pentru M.E.F.- A.N.A.F. este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Dolj în numele și pentru M.E.F.- A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 238 din 12 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2008.