Eligibility for ethnic persecution victim benefits under Law 189/2000 for individuals born after parents' 1940 population exchange

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta I.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 6249 din 30 noiembrie 2007 emisă de aceasta din urmă cu consecința stabilirii calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și a acordării drepturilor cuvenite.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a născut la data de 24 februarie 1944 în localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea din părinții P. și U.H., care au făcut obiectul schimbului de populație în luna septembrie 1940, urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar de la Craiova.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 153/CA din 14 februarie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 6249 din 30 noiembrie 2007 emisă de pârâtă și constatând că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 24 februarie 1944 - 6 martie 1945, obligând pârâta la plata acestora, începând cu data de 1 decembrie 2007.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că într-adevăr, reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, dar a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate asupra acesteia.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține, pe de o parte, că întrucât reclamanta s-a născut în anul 1944, în mod greșit s-a reținut că aceasta a fost strămutată din Bulgaria, schimbul de populație având loc în anul 1940, iar nu în anul 1944.

Pe de altă parte, se arată că intimata-reclamantă nu a fost strămutată din Bulgaria, fiind născută după strămutarea părinților săi care a avut loc în septembrie 1940, soluția instanței de fond fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 2 din H.G.nr. 127/2002 și a celor ale Legii nr. 189/2000.

În fine, s-a susținut și că potrivit art. 1 din Anexa c din Acordul privitor la schimbul de populațiune română și bulgară ce face parte din Tratatul semnat la Craiova, „părțile contractante trebuiau să procedeze într-un termen de trei luni la un schimb obligatoriu de populațiune”.

Recursul este nefondat.

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 astfel cum a fot modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetatea român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:

-"c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;" iar art. 2 din H.G. nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicare prevederilor O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice explicitează ce se înțelege prin persoană strămutată în altă localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. In această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".

În cauză, este necontestat că intimata-reclamantă s-a născut „după strămutarea părinților săi”. Or, această situație, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, a avut aceleași consecințe (datorate condițiilor precare de viață ale familiei sale) și asupra intimatei-reclamante.

Într-adevăr, contrar celor susținute de recurenta-pârâtă, ceea ce prezintă relevanță în soluționarea cauzei este, pe de o parte, calitatea părinților intimatei-reclamante de persoane care au făcut obiectul unui schimb de populație, iar, pe de altă parte, faptul că aceasta s-a născut în perioada prevăzută de lege (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945) când atât părinții cât și copiii acestora au suferit ca urmare a strămutării.

Se constată de asemenea, că atât soluția instanței de fond cât și motivarea acesteia exprimă un mod corect, precis și necontradictoriu de stabilire a situației de fapt și de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea acesteia.

Mai mult, Înalta Curte constată că instanța de fond a considerat corect că a raționa altfel ar însemna ca la condiții identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic diferențiat, încălcându-se principiile constituționale ale egalității de tratament și ale nediscriminărilor sociale, principii prevăzute și de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (cu denumirea simplificată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului).

Prin urmare, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, amplu și corect motivată, iar criticile aduse acesteia nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 153/CA din 14 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 mai 2008.