Eligibility for post-persecution benefits under O.G. 105/1999 based on ethnic displacement during the 1940–1945 regime
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Cluj County Pension House, thereby upholding the Court of Appeal's judgment that annulled the administrative decision denying refugee status and ordered the pension house to recognize the claimant's status for the period of October 15, 1943, to March 6, 1945, and to pay corresponding benefits under O.G. nr. 105/1999 effective from November 1, 2006. The dispute centered on whether the claimant was entitled to benefits for persons persecuted on ethnic grounds by regimes established in Romania between September 6, 1940, and March 6, 1945, specifically challenging whether the evidence sufficed to prove forced displacement. The Supreme Court relied on Art. 1(lit. c) of O.G. nr. 105/1999 and Art. 2 of H.G. nr. 127/2002, determining that witness testimony confirmed the family was forcibly displaced from Bunești to Mociu due to ethnic persecutions and Hungarian-imposed terror, a fact consistent with the historical context of the 1940 Vienna Diktat, thereby finding the lower court’s recognition of refugee status legally sound and the appeal unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 312(1) C. proc. civ; Eligibility for post-persecution benefits under O.G. 105/1999 based on ethnic displacement during the 1940–1945 regime: nr. 105/1999 effective from November 1, 2006. The dispute centered on whether the claimant was entitled to benefits for persons persecuted on ethnic grounds by regimes established in Romania between September 6, 1940, and March 6, 1945, specifically challenging whether the evidence sufficed to prove forced displacement. The Supreme Court relied on Art. 1(lit. c) of O.G. nr. 105/1999 and Art. 2 of H.G. nr. 127/2002, determining that witness testimony confirmed the family was forcibly displaced from Bunești to Mociu due to ethnic persecutions and Hungarian-imposed terror, a fact consistent with the historical context of the 1940 Vienna Diktat, thereby finding the lower court’s recognition of refugee status legally sound and the appeal unfounded.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited in the final order to serve as the legal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 29 octombrie 2007 la Curtea de Apel Cluj, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 22177 din 3 august 2007 prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că, deși a justificat cu acte faptul că s-a refugiat, cererea i-a fost respinsă în mod nejustificat.
Prin sentința civilă nr. 15 din 10 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.I. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj. A dispus anularea hotărârii nr. 22177 din 3 august 2007 emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză a rezultat că refugiul reclamantului și a familiei sale s-a datorat unor persecuții de natură etnică, care îl îndreptățesc la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esență, că declarațiile martorilor administrate în cauză nu au fost concludente, nu au fost clare și nu au putut dovedi susținerile reclamantului.
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada sus menționată a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele refugiate.
Din declarațiile martorilor A.A. și I.B. a rezultat faptul că în perioada octombrie 1940 - mai 1945, din cauza persecuțiilor din motive etnice familia reclamantului s-a refugiat din localitatea Bunești, prin punctul de frontieră Geaca, în localitatea Mociu, ca urmare a instaurării în localitatea de domiciliu a unei stări de teroare de către autoritățile maghiare, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în cursul lunii mai 1945.
De altfel, raportat la contextul istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a Ardealului de Nord ca urmare a Diktatului de la Viena din 30 august 1940, această împrejurare denotă persecuțiile etnice la care intimatul a fost supus împreună cu familia sa.
Prin urmare, cum recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a fost în mod corect stabilită de către instanța de fond în beneficiul reclamantului B.I., se reține că sentința atacată cu recurs este legală și temeinică, iar recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312(1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 15 din 10 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2008.