Annulment of appeal for failure to pay judicial stamp duty in permanent residence permit dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeal and Justice annulled the appellant's appeal as unpaid, leaving in force the appellate decision that dismissed the claimant's suit. The dispute concerned the revocation of an administrative act by the National Immigration Office, which had denied the applicant a permanent residence permit, reasoning that she held only a permission to remain rather than a valid right of residence under the Immigration Regime. The decisive legal basis was procedural: the court applied Article 20(3) of Law No. 146/1997 and Article 9(2) of Government Ordinance No. 32/1995 to dismiss the appeal on grounds of non-compliance with the mandatory payment of judicial stamp duties, thereby bypassing any substantive review of the immigration law issues.
Legislator headnote
AI generatedart. 100 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997; Annulment of appeal for failure to pay judicial stamp duty in permanent residence permit dispute: Înainte de a proceda la analiza cererii de recurs, Înalta Curte constată că, deși conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosarul de recurs, a fost citată cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2,0 lei, datorată conform art. 11 alin. (1) teza întâi coroborat cu art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație legală, a cărei neîndeplinire se sancționează cu anularea recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1984 din 25 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta J.X., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări, reținând, în esență, că, prin actul administrativ nr. 31943/TC din 22 noiembrie 2007 emis de pârât, în mod legal a fost respinsă cererea reclamantei de acordare a dreptului de ședere permanentă în România, întrucât, aceasta nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 98 alin. (1) cu referire la art. 69 alin. (1), art. 70, art. 71 și art. 100 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, deoarece era beneficiara unei permisiuni de a rămâne pe teritoriul României, iar nu posesoarea unui drept de ședere.
Împotriva sentinței civile nr. 1984 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta J.X.
Înainte de a proceda la analiza cererii de recurs, Înalta Curte constată că, deși conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosarul de recurs, a fost citată cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2,0 lei, datorată conform art. 11 alin. (1) teza întâi coroborat cu art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație legală, a cărei neîndeplinire se sancționează cu anularea recursului.
În atare situație, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr .146/1997 și ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 și va anula, ca netimbrat, recursul declarat de J.X. împotriva sentinței civile nr. 1984 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Anulează recursul declarat de J.X. împotriva sentinței civile nr. 1984 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2009.