Res judicata defense against nullity of leasing penalty clause: distinct subject matter and procedural capacities preclude preclusion
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal declared by the defendant, upholding the Court of Appeal’s decision which had quashed the lower court’s dismissal of the plaintiff's claim and remanded the case for re-judgment. The dispute centered on a leasing contract, specifically challenging the absolute partial nullity of a penalty clause stipulating a 12% annual interest rate, seeking its reduction to the statutory legal rate for commercial matters; the defendant had argued that the issue was precluded by res judicata stemming from a prior 2002 judgment that ordered payment of the full amount including interest. The High Court rejected the defendant's appeal as unfounded, finding no legal error or lack of basis in the Court of Appeal's ruling, and confirmed that the parties held different procedural capacities (plaintiff in one case, defendant in the other) and that the subject matter of the second suit was distinct from the first, thereby not meeting the conditions for res judicata under the Civil Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 1201 C. civ, art. 308 alin. (2) C. proc. civ, art. 305 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Res judicata defense against nullity of leasing penalty clause: distinct subject matter and procedural capacities preclude preclusion: The dispute centered on a leasing contract, specifically challenging the absolute partial nullity of a penalty clause stipulating a 12% annual interest rate, seeking its reduction to the statutory legal rate for commercial matters; the defendant had argued that the issue was precluded by res judicata stemming from a prior 2002 judgment that ordered payment of the full amount including interest. The High Court rejected the defendant's appeal as unfounded, finding no legal error or lack of basis in the Court of Appeal's ruling, and confirmed that the parties held different procedural capacities (plaintiff in one case, defendant in the other) and that the subject matter of the second suit was distinct from the first, thereby not meeting the conditions for res judicata under the Civil Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the reasoning preceding the dispositive to justify the rejection of the appeal as unfounded, serving as the procedural ground for the final order.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 299 din 12 februarie 2007, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și respinge acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC G. SA SCĂIENI, în contradictoriu cu pârâta SC I.C. SRL, ca inadmisibilă.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 1201 C. civ., există lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În speță, prin decizia nr. 11 din 20 februarie 2002 rămasă definitivă, Curtea de Apel Ploiești, soluționând în apel litigiul între părți cu privire la rezilierea contractului de leasing încheiat la data de 7 februarie 1995, a stabilit obligația de plată în sarcina SC G. SA și în favoarea SC I.C. SRL, la suma de 134.838 dolari S.U.A., obligând totodată aceeași SC G. SA, la plata dobânzii contractuale de 12 %.
În cauză, tribunalul reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă tocmai această clauză penală, respectiv dobânda de 12 % pe an, asupra căreia, Curtea de Apel s-a pronunțat asupra obligației de plată a acesteia de către SC G. SA SCĂIENI.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 218 din 5 noiembrie 2007, a admis apelul formulat de reclamanta SC G. SA BOLDEȘTI SCĂIENI împotriva sentinței civile nr. 299 din 12 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, desființează sentința nr. 299 din 12 februarie 2007 și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că părțile sunt aceleași însă au calitate diferită, fiecare fiind reclamantă într-un dosar și pârâtă în altul. Obiectul este și el diferit. În primul dosar s-a solicitat rezilierea contractului de leasing și a actelor adiționale încheiate la contract, precum și obligarea pârâtei la plata chiriei restante pentru utilaje închiriate și la despăgubiri.
În cel de-al doilea dosar, prezenta cauză, s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a clauzei penale prevăzute în art. 7 lit. c) din contractul de leasing, în sensul reducerii acesteia de la 12 % până la cuantumul dobânzii legale prevăzute în materia comercială.
Prin cererea de recurs formulată, pârâta SC I.C. SRL BUCUREȘTI a susținut că în mod corect Tribunalul Prahova a respins acțiunea, ca inadmisibilă, întrucât clauza de 12 % este apărată de instituția autorității de lucru judecat.
Clauza de 12 % din contractul de leasing menționată în art. 7 lit. c), completată prin actul adițional este o clauză penală cu scop reparatoriu, atunci când una din părțile contractante nu își execută obligația, o execută necorespunzător ori o execută cu întârziere.
De asemenea, contractul de leasing nr. 442/1995 fiind întocmit pentru o perioadă de 5 ani a încetat de drept, iar cererea de chemare în judecată formulată de SC G. SA SCĂIENI a rămas fără obiect.
Intimata nu a depus întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., iar părțile nu au depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând decizia recurată, în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente, constată că situația expusă nu se încadrează în niciuna din dispozițiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta nu a făcut distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normelor de drept material sau dispozitiv ce au fost nesocotite.
Pentru acest considerent, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta SC I.C. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 218 din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC I.C. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 218 din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2008.