Judicial discretion to reduce attorney's fees versus attorney-client contract autonomy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedICJ dismissed the cassation appeal as unfounded, leaving the appellate decision in force regarding the reduction of legal costs. The dispute concerned a commercial company’s challenge to a court-ordered reduction of its attorney’s fees in a case where its initial request to compel the convocation of a general assembly had been dismissed as lacking object after the opposing party demonstrated compliance. The appellant argued that the appellate court violated the independence of the attorney-client contract by exercising discretion over fees. The Supreme Court held that the judiciary acts as a third party to the private retainer agreement, relying on the power of attorney rather than the service contract for representation, and therefore correctly applied Article 274(3) of the Civil Procedure Code to ensure the proportionality of legal costs to the actual work performed, rejecting the claim that such judicial assessment infringed upon the autonomy of the attorney-client contractual relationship.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 alin. (6) C. proc. civ, art. 274 alin. (3) C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 30 din Legea nr. 51/1995, art. 969 C. civ; Judicial discretion to reduce attorney's fees versus attorney-client contract autonomy: - în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., apreciind că se impune reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1158 din 20 septembrie 2007, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de reclamanta SC G.A. SRL în contradictor cu pârâții Consiliul de Administrație al SC M. SA și directorul acesteia, I.M.
Instanța de fond a reținut că prin cererea formulată reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună convocarea A.G.A. și aprobarea ordinii de zi și cum pârâții au depus la dosar dovada convocării A.G.A. în data de 22 octombrie 2007 cu ordinea de zi, cererea a rămas fără obiect.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, prin decizia nr. 245 din 7 decembrie 2007, a admis apelul declarat de pârâții Consiliul de Administrație al SC M. SA împotriva sentinței pe care a schimbat-o în parte în sensul că a redus cuantumul cheltuielilor de judecată la 2.000 lei.
Instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., nu au fost încălcate întrucât cheltuielile de judecată pot fi solicitate până la închiderea dezbaterilor pe fondul cauzei și că nu se poate reține că apelanta pârâtă a fost de acord cu acțiunea la prima zi de înfățișare întrucât aceasta, la acel termen, a invocat excepția prematurității acțiunii.
S-a apreciat întemeiat apelul sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat în raport de complexitatea cauzei, activitatea avocațială desfășurată și modalitatea de soluționare a cauzei și, în consecință, în aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus reducerea acesteia.
În contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că:
- instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 132 și art. 133 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat care dezvoltă prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995 și conform cărora nici o autoritate a statutului nu poate stânjeni sau controla contractul dintre un avocat și clientul său;
- în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., apreciind că se impune reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată.
Opinia intimatei exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar este în sensul respingerii recursului întrucât instanța de apel a aplicat corect art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în dreptul avocatului la onorariu nu a fost stânjenit sau controlat.
Opinia Înaltei Curți
Critica recurentei cu privire la încălcarea prevederilor legale și statutare care reglementează contractul dintre avocat și client, prin decizia recurată, nu este întemeiată.
Contractul pe care avocatul îl încheie cu clientul său în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat și a Statutului profesiei de avocat, ca orice contract, are forță obligatorie și își produce efectele între părțile care l-au încheiat și succesorii lor, conform art. 969 C. civ.
Față de acest contract, instanța de judecată este terț, iar dovada mandatului pe care partea l-a dat avocatului să o reprezinte sau să o asiste în proces se face în fața acesteia cu împuternicirea avocațială iar nu cu contractul de prestări servicii avocațiale.
În atare situație, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în a aprecia asupra proporționalității dintre munca prestată și cuantumul onorariului avocatului, așa încât, nici cea de a doua critică nu poate fi primită.
Așa fiind, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G.A. SRL Târgoviște împotriva deciziei nr. 245 din 7 decembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2008.