Nullity of property transfers and procedural standing of a former company administrator based on post-mandate liability

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 664 din 18 ianuarie 2006 reclamantul V.D., în contradictoriu cu pârâții O.M., O.I.D., C.C., C.D., SC L.C. SRL și S.C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 1379 din 4 aprilie 2000 autentificat și la B.N.P. S.Șt.U., repunerea părților în situația anterioară, nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 1110 din 16 mai 2001 autentificat la B.N.P. M.L., repunerea părților în situația anterioară și obligarea părților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii se arată că în baza primului contract de vânzare – cumpărare pârâta S.C. a înstrăinat garsoniera din strada Martin Horia declarând că este asociat unic al SC L.C. SRL, deși în realitate ca, și reclamantul era asociat în cote egale iar reclamantul avea calitatea de administrator al societății, și, ca atare vânzarea s-a făcut de un neproprietar, fără mandat expres din partea celuilalt asociat și administrator al societății.

Mai arată reclamantul că, în ceea ce privește al doilea contract de vânzare – cumpărare, acesta a fost încheiat cu fraudă la lege, în timpul litigiului, de pârâții O.M. și O.E. în favoarea pârâților C., tocmai pentru a nu fi puși în situația anterioară.

Reclamantul a formulat și o cerere de instituire a unui sechestru judiciar asupra garsonierei în litigiu.

Judecătoria Bacău, prin sentința nr. 1891 din 29 martie 2006, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu la termenul din 22 martie 2006, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Bacău, în aplicarea art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și art. 598 C. proc. civ.

Tribunalul Bacău, secția civilă, prin încheierea formulată în dosarul nr. 2360/2006 de la 14 iunie 2006, a scos cauza de pe rol, reținând natura comercială a cauzei, ca și Judecătoria Bacău și a trimis-o spre competentă soluționare la Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Bacău.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2007 instanța a admis cererea reclamantului și a dispus instituirea sechestrului judiciar asupra imobilului în litigiu până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului privind dreptul de proprietate asupra acestui imobil, numindu-l administrator sechestru pe d-l C.C.

Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 89 din 2 martie 2007, a admis excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes pe cale de consecință a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active.

În pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

- la data încheierii primului contract de vânzare – cumpărare reclamantul avea calitatea de asociat cu 10 părți sociale și o cotă de participare la beneficii și la pierderi de 50%, însă prin actul adițional autentificat sub nr. 991 din 25 iunie 2003 reclamantul și-a cesionat părțile sociale unei terțe persoane, declarând că a primit contravaloarea acestora și nu mai are nici o pretenție;

- nemaifiind, la data introducerii acțiunii, asociat sau administrator la SC L.C. SRL, reclamantul nu poate reprezenta această societate în relațiile cu terții;

- prin constatarea nulității celor două contracte imobilul s-ar întoarce în patrimoniul SC L.C. SRL și nu al reclamantului;

- deși s-a invocat de către reclamant un interes rezultând dintr-o eventuală acțiune în răspundere a sa pentru perioada cât a fost administrator al societății pârâte în raport de data introducerii acțiunii aceasta ar fi sortită eșecului prin prescrierea dreptului la acțiune;

- întrucât reclamantul nu a dovedit că are un drept sau un interes în promovarea acțiunii el nu și-a dovedit calitatea procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul V.D. și pârâta SC L.C. SRL Bacău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.

Apelantul reclamant a susținut că, în mod greșit s-au admis cele două excepții întrucât, față de obiectul său, acțiunea putea fi promovată de oricine, iar pe de altă parte el, în calitate de fost asociat al SC L.C. SRL, are un drept de creanță față de societate pentru partea ce îi revenea din imobilul înstrăinat.

Apelanta pârâtă a susținut, de asemenea, că cele două excepții au fost admise în mod greșit întrucât la data încheierii primului contract reclamantul avea calitatea de administrator al societății și este posibilă o acțiune în răspunderea sa pentru imobilul ieșit din patrimoniul societății.

În urma admiterii acțiunii imobilul s-ar fi întors în patrimoniul societății iar reclamantul ar fi putut solicita contravaloarea părților sociale.

A mai precizat apelanta pârâtă că, având interes, reclamantul are și calitate procesuală activă întrucât, la data primei înstrăinări, era administratorul societății.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 102 din 25 septembrie 2007, a respins, ca nefondate, ambele apeluri, instanța de control judiciar reținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică sub aspectul celor două excepții invocate de părți.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul V.D. și pârâta SC L.C. SRL Bacău, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul reclamant V.D. critică decizia atacată arătând că instanța de control judiciar nu a ținut cont de faptul că la data primei vânzări avea calitatea de administrator și asociat, că vânzarea s-a efectuat fără știrea sa și cu încălcarea normelor juridice. Mai arată recurentul că în opinia sa, instanțele trebuiau să respingă excepțiile și să soluționeze fondul cauzei.

În final, recurentul reclamant solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la Tribunalul Bacău pentru a se pronunța pe fondul cauzei.

Recurenta pârâtă critică hotărârea recurată sub aspectul dezlegării date de instanța de control judiciar celor două excepții de fond, vizând următoarele aspecte:

- în soluționarea excepției lipsei de interes instanța de control judiciar nu a avut în vedere actualitatea interesului, în cauză fiind relevante răspunderea și obligațiile administratorului;

- instanța de apel se află într-o gravă eroare când consideră că toate drepturile asociatului încetează în momentul încheierii contractului de cesiune de părți sociale, în cauză fiind relevante, sub aspectul interesului, răspunderea și obligațiile administratorului;

Recurenta – pârâtă solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate și trimiterea cauzei spre judecare în fond Tribunalului Bacău.

Deși nu indică temeiul de drept al cererii sale dezvoltarea criticilor formulate permit încadrarea acestora în motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimații – pârâți C.C. și C.D. au formulat întâmpinarea solicitând respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea celor două hotărâri arătând, în esență, că instanța de control judiciar a făcut o corectă aplicare a legii.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursurile sunt întemeiate, pentru motivele ce se vor arăta.

La data încheierii primului contract de vânzare – cumpărare reclamantul își exercita funcția de administrator, mandatul acestuia încetând la data încheierii actului adițional nr. 2 la Statutul societății, autentificat sub nr. 991 din 25 iunie 2003, aspecte corect reținute de ambele instanțe.

Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, reglementând și răspunderea administratorilor își propune să protejeze interesele asociaților și implicit ale societății, instituind prezumția răspunderii organelor de conducere ale societății comerciale, în speță ale administratorului, chiar după încetarea mandatului, acestora să fie prin ajungere la termen fie prin cesionarea părților sociale deținute în societate pentru actele și faptele prejudiciabile aduse societății pe timpul exercitării mandatului, în condițiile art. 70 și urm. din evocatul act normativ.

Rezultă, așadar, că o acțiune în răspunderea administratorului justifică, din partea reclamantului un interes legitim, actual, personal și direct în promovarea acțiunii în constatarea nulității celor două contracte de vânzare – cumpărare.

Așadar, cum reclamantul a dovedit un interes în promovarea acțiunii el s-a și legitimat procesual.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite ambele recursuri, va casa decizia recurată și sentința apelată și va trimite cauza Tribunalului Bacău pentru judecarea cauzei pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamantul V.D. și de pârâta SC L.C. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 102 din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, casează decizia recurată și sentința nr. 89 din 2 mai 2007 a Tribunalului Bacău și trimite cauza Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, pentru judecarea pe fond a acțiunii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2008.