Cheque presentation forfeiture deadline and impossibility of direct action against drawee
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower courts' rulings that rejected the claimant's action to compel the debtor to clear a cheque. The dispute involved a commercial claim where the claimant, as the holder of a cheque issued by the defendant, sought payment after the drawee bank refused to honor the instrument, alleging the defendant violated banking norms by revoking the payment order within the valid presentation period. The court held that the payment refusal was legally justified because it was based on a prior judicial sentence, and the claimant re-presented the cheque only after the expiry of the statutory deadline for clearing; consequently, the lower courts correctly applied Article 30 of Law No. 59/1934 regarding the liability of the drawer in subsidiary cases. The decisive legal basis included the determination that the deadline for presenting the cheque is a period of forfeiture that cannot be suspended, as stipulated by the applicable Banking Norms, preventing the claimant from recovering funds through a direct action against the drawee.
Legislator headnote
AI generatedart. 30 din Legea nr. 59/1934, art. 48 din Legea nr. 59/1934, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Cheque presentation forfeiture deadline and impossibility of direct action against drawee: The dispute involved a commercial claim where the claimant, as the holder of a cheque issued by the defendant, sought payment after the drawee bank refused to honor the instrument, alleging the defendant violated banking norms by revoking the payment order within the valid presentation period. The court held that the payment refusal was legally justified because it was based on a prior judicial sentence, and the claimant re-presented the cheque only after the expiry of the statutory deadline for clearing; consequently, the lower courts correctly applied Article 30 of Law No. 59/1934 regarding the liability of the drawer in subsidiary cases. The decisive legal basis included the determination that the deadline for presenting the cheque is a period of forfeiture that cannot be suspended, as stipulated by the applicable Banking Norms, preventing the claimant from recovering funds through a direct action against the drawee.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 109 din 30 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 10/2006, a fost respinsă excepția inadmisibilității și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Onești în contradictoriu cu pârâta SC B.P. SA, sucursala Onești, având ca obiect obligarea pârâtei la decontarea filei C.E.C. seria P 30803257002 emisă de către SC L.I. SRL Onești.
Totodată, a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 700 lei RON, cheltuieli de judecată.
Apelul declarat împotriva acestei hotărâri de către reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr. 5 din 18 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut, în esență, că hotărârea nu încalcă dispozițiile art. 30 din Legea nr. 59/1934, pct. 4 și art. 167 din Normele Cadru nr. 7/1994 ale B.N.R., care vizează raporturile dintre tras și trăgător, ceea ce este relevant pentru cauză fiind nu motivul pentru care trasul a refuzat plata C.E.C. - ului prezentat în termen util, ci regimul juridic aplicabil acestui titlu comercial de valoare, obligația de plată incumbând trasului ca obligat principal, iar în subsidiar celorlalți obligați cambiali, respectiv trăgătorului, giranților și avaliștilor. Prin urmare, când la scadență trasul refuză plata, obligația de garanție a coobligaților devine o obligație de plată și posesorul are posibilitatea să se îndrepte cu o acțiune în regres, potrivit art. 48 din Legea nr. 59/1934. Chiar și în situația în care posesorul C.E.C. - ului a pierdut acțiunea cambială contra tuturor obligaților, poate acționa pe trăgător care s-a îmbogățit în dauna sa și, nicidecum, nu poate cere pe calea unei acțiuni directe obligarea trasului la decontarea filei C.E.C.
Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii, admiterea apelului și schimbarea sentinței instanței de fond în sensul obligării pârâtei să dispună decontarea filei C.E.C., seria P 308.03267002.
A susținut în dezvoltarea motivului de recurs că instanța de apel a încălcat prevederile pct. 167 – pct. 169 din Normele cadru nr. 7/1994, deoarece dacă le-ar fi aplicat corespunzător ar fi ajuns la concluzia că refuzul băncii de a deconta fila C.E.C. excede situațiilor expres prevăzute de aceste prevederi, potrivit cărora C.E.C. - ul poate fi onorat chiar și peste termenul său de prezentare, iar revocarea de către trăgător nu poate avea loc decât după expirarea acestui termen, cu excepția situației pierderii sau furtului instrumentului respectiv, ceea ce în cauză nu rezultă.
Intimata – pârâtă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, reiterând apărările formulate la fond.
Analizând recursul pe baza motivului de nelegalitate invocat se găsește nefondat.
Ordinul dat de trăgător anterior expirării termenului de plată de a nu plăti suma înscrisă are de fapt și de drept la bază sentința civilă nr. 1981 din 11 august 2004, ce nu face obiectul acestei judecăți, încât nu se poate susține încălcarea Normelor cadru invocate, iar reintroducerea filei C.E.C. după stingerea efectelor hotărârii judecătorești, s-a făcut cu depășirea termenului de decontare (25 august 2004) trăgătorul interzicând plata, ceea ce justifică legalitatea hotărârii din perspectiva dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 59/1934, corect aplicată.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei că, pe această perioadă, termenul a fost suspendat, deoarece termenul, prevăzut de art. 30 din Legea nr. 59/1934, este un termen de decădere, potrivit pct. 333 din Normele cadru nr. 7/1994.
Așa fiind, hotărârea instanței de apel este legală și recursul nefondat, încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Onești, împotriva deciziei nr. 5 din 18 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2008.