Third-party challenge to university title promotion order dismissed for lack of legitimate personal interest under administrative litigation law

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 112/CA din 2 iunie 2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunile conexe formulate și precizate de reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, prin care solicita obligarea acestuia:

- să se pronunțe cu privire la avansarea pe post de conferențiar a numitului P.G. și la criteriile de avansare;

- să răspundă solicitărilor formulate prin adresa din data de 5 septembrie 2007, cu cele 4 subpuncte;

- să reanalizeze dosarele pentru confirmarea sau reconfirmarea titlurilor de conferențiar universitar și profesor universitar;

- să ia măsurile, dacă se impune, în cazul în care există persoane care nu au fost reconfirmate;

- decontarea biletelor de tren;

- daune morale în sumă de 10.500 lei;

- anularea Ordinului nr. 2778/2007 emis de ministrul educației, cercetării și tineretului.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

În desfășurarea procedurii de concurs, contestată de reclamant în ceea ce privește ocuparea postului de conferențiar, au fost îndeplinite cerințele art. 58 și urm. din Legea nr. 128/1997.

Potrivit acestor dispoziții legale, dosarul de concurs al șefului de lucrări P.G., pentru ocuparea postului de conferențiar universitar, a fost înaintat de către Universitatea Tehnică „Gh. Asachi" din Iași în data de 20 iunie 2007, în vederea confirmării de către C.N.A.T.D.C.U.

Reclamantul a înaintat ministerului contestația nr. 17158 din 4 aprilie 2007, prin care solicită neconfirmarea concursului de către C.N.A.T.D.C.U. și neacordarea titlului de conferențiar universitar numitului P.G., sub motivul că nu sunt îndeplinite condițiile minime stabilite prin reglementările legale în vigoare.

În scrisoarea de răspuns, i s-a comunicat reclamantului că memoriul va fi înaintat Comisiei de specialitate și va fi analizat împreună cu dosarul de concurs al candidatului.

În sesiunea de lucru din iulie 2007, Comisia de „Inginerie Electrică, Electronică, Telecomunicații și Energetică" a amânat evaluarea dosarului, măsura fiind comunică reclamantului ca răspuns la scrisoarea nr. 17515 din 30 aprilie 2007.

Prin adresa nr. 17.515 din 10 august 2007, se solicită universității formularea unui punct de vedere în legătură cu desfășurarea concursului în cauză; urmare solicitării M.E.C.T., Universitatea „Gh. Asachi" din Iași a numit o comisie care, analizând activitatea didactică și științifică a candidatului, a constatat că nici una din sesizările privind neîndeplinirea criteriilor de promovare nu este fondată. în consecință, conducerea instituției a solicitat M.E.C.T. continuarea demersurilor privind evaluarea dosarului de concurs al lui P.G.

Întrunită în data de 5 noiembrie 2007, Comisia de specialitate a evaluat dosarul de concurs al candidatului, având în vedere sesizările reclamantului și punctul de vedere al Universității „Gh. Asachi" din Iași și, constatând că sunt îndeplinite toate criteriile de promovare, a propus confirmarea titlului didactic. Drept urmare, în reuniunea din 23 noiembrie 2007, C.N.A.T.D.C.U. a validat propunerea Comisiei, iar prin ordinul ministrului nr. 2778 din 10 decembrie 2007 a fost acordat titlul didactic de conferențiar universitar numitului P.G.

Astfel, reține instanța de fond, desfășurarea, organizarea și finalizarea concursului în cauză au respectat prevederile legale în vigoare iar un răspuns în acest sens a fost transmis și reclamantului prin adresa nr. 71515 R din 10 ianuarie 2008, observându-se că ministerul a acționat în conformitate cu prevederile legale în vigoare și a atribuțiilor conferite prin lege.

În ceea ce privește decontarea biletelor de tren, prima instanță a reținut că solicitarea a fost adresată Universității „Gh. Asachi" din Iași, nicidecum Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului.

Cu privire la prejudiciul moral invocat de reclamant, instanța de fond apreciază că prestigiul de care se bucură un cadru universitar în cadrul studenților, colegilor, etc. nu constă în titluri, grade, diplome, distincții, ci în profesionalismul de care dă dovadă în exercitarea funcției, confirmarea sau nu a unui titlu didactic de către C.N.A.T.D.C.U. fiind asumată de fiecare participant.

În concluzie, se arată în considerentele sentinței recurate că, având în vedere că reclamantului i s-au dat răspunsuri la fiecare dintre cererile adresate pârâtului, chiar dacă aceste răspunsuri nu-l mulțumesc, acțiunea formulată nu este întemeiată, motivat de faptul că aceste nemulțumiri nu pot fi analizate de instanța de contencios administrativ, reclamantul având și alte posibilități legale în vederea clarificării tuturor nelămuririlor sale.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâtul, considerând-o netemeinică și nelegală.

Fără a indica în concret care sunt motivele de recurs, se poate reține, grupând cele expuse de recurentul-reclamant, că acesta aduce critici sentinței recurate ce constau în faptul că în mod greșit s-a apreciat de prima instanță că au fost respectate dispozițiile legale referitoare la acordarea titlurilor didactice din învățământul superior, cu referire expresă la titlul de conferențiar universitar atribuit numitului P.G.

Se susține că Ordinul M.E.C.T. nr. 2778/2007 în ceea ce-1 privește pe P.G. este nelegal, iar instanța de fond în mod greșit a respins cererea sa fără să facă referiri la legalitatea desfășurării fiecărei faze a concursului de acordare a titlului universitar de conferențiar pentru această persoană.

Recurentul-reclamant menționează faptul că are un interes legitim privat în cauză deoarece, în mod sistematic, începând cu anul 2002 i se refuză scoaterea unui post la concurs pentru avansare.

În legătură cu solicitarea privind decontarea biletelor de tren și a daunelor materiale se precizează că în mod greșit s-a reținut că această cerere nu a fost adresată pârâtului, deoarece la dosar există dovada formulării unei cereri de decontare către M.E.C.T.

S-a invocat inițial excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 2778/2008, însă ulterior s-a renunțat la această excepție conform celor precizate de recurent la data soluționării recursului, astfel că în baza art. 246 alin. (1) C. proc. civ. s-a luat act de această renunțare la judecata excepției.

Au fost depuse la dosarul cauzei, în recurs, Ordinul nr. 5099 din 3 octombrie 2005 al Ministrului Educației și Cercetări, anexa la acest ordin, Ordinul nr. 3578/ 2006, cererea recurentului-reclamant din 5 septembrie 2007 către M.E.C., adresa nr. 18187 din 5 octombrie 2007 a M.E.C.T., bilete de tren pentru cheltuielile de judecată, cererile reclamantului către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, Ordonanța din 12 septembrie 2008 în dosarul nr. 882/P/2008, Rezoluția din 8 octombrie 2008 în dosarul nr. 9555/5645/II/2/2008.

Înalta Curte, analizând recursul formulat de recurentul-reclamant în raport de motivele invocate, de cele precizate la data soluționării acestuia, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse, care vor complini motivarea instanței de fond.

Interpelat de instanță, recurentul-reclamant a precizat că temeiul de drept al acțiunii sale, promovate la instanța de fond îl constituie prevederile Legii nr. 554/2004, precum și faptul că nu a concurat pe același post cu persoana numită prin ordinul contestat, respectiv P.G.

După cum se constată, acțiunea reclamantului cât și motivele de recurs vizează critici referitoare la acordarea titlurilor didactice din învățământul universitar tară a fi îndeplinite, în opinia recurentului, criteriile expres specificate în legislația incidență în acest domeniu.

În art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este instituită regula privind acțiunile în contenciosul administrativ potrivit căreia titularul acțiunii poate fi orice persoană care se consideră vătămată într-un drept subiectiv, cât și într-un interes legitim personal.

De asemenea, în cadrul unei acțiuni în contenciosul administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat este condiționată de existența unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat.

În cauza dedusă judecății nu sunt îndeplinite aceste condiții, întrucât reclamantul nu contestă un act administrativ vătămător emis de o autoritate publică și nici un refuz nejustificat sau faptul de a nu i se răspunde la o solicitare în termenul legal, cu referire la un drept vătămat sau interes legitim privat, așa cum aceste noțiuni sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. o) și p) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 262/2007.

Prin urmare, nu se poate solicita anularea Ordinului nr. 2778/2007 în ceea ce-1 privește pe dl. P.G. deoarece, din moment ce, așa cum a precizat recurentul-reclamant, nu a concurat pe același post cu această persoană nominalizată, nu se poate aprecia că acest act i-a produs vreo vătămare a unui drept sau interes legitim personal.

Dacă recurentul-reclamant se considera nedreptățit sau aprecia că i s-a încălcat un interes legitim privat, așa cum precizează în motivele de recurs, prin faptul că i se refuză în mod sistematic, din 2002, scoaterea la concurs a unui post pentru avansare, avea posibilitatea să conteste aceste situații în raport de persoana sa și de răspunsul dat solicitărilor făcute.

Având în vedere aceste aspecte, acordarea titlurilor universitare altor persoane, despre care recurentul-reclamant susține că s-a realizat cu neîndeplinirea dispozițiilor incidente, prevăzute de legislația în vigoare, fără ca reclamantul să fi fost subiectul unei astfel de proceduri, în condiții de concurență și fără să fi fost vătămat, nu poate constitui obiectul unei acțiuni în contenciosul administrativ deoarece excede dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, fapt de altfel menționat și de instanța de fond.

Ținând seama de cele reținute anterior, în mod corect a fost respinsă cererea reclamantului și sub aspectul daunelor materiale și morale solicitate, deoarece acordarea acestora este condiționată de existența unei cereri la care se referă art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Ori, așa cum s-a reținut anterior cererea reclamantului nu se încadrează în aceste prevederi legale, iar prin acordarea titlului de conferențiar universitar numitului P.G. nu i s-au creat prejudicii materiale sau morale reclamantului.

Este adevărat că recurentul-reclamant s-a adresat atât Universității „Gh. Asachi" din Iași cât și pârâtului pentru decontarea transportului în baza art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997, însă, pârâtul din cauza de față, nu este unitatea angajatoare a reclamantului cu care acesta are raporturi de muncă și care are atribuții în ceea ce privește drepturile bănești solicitate de reclamant.

De asemenea, o astfel de solicitare nu se încadrează, în raport de temeiul de drept al acțiunii, precizat chiar de reclamant, în prevederile art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004.

Avându-se în vedere considerentele expuse anterior, cât și dispozițiile art. 312, art. 316 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva sentinței nr. 112/CA din 2 iunie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.