Passive standing of finance ministry in public sector wage claims and admissibility of guarantee joinder

Asupra recursului de față;

Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care este admisă acțiunea reclamanților, să fie obligat să-i vireze sumele solicitate de reclamanți.

- a admis acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios și Ministerul Economiei și Finanțelor;

- a obligat pe pârâți să plătească reclamanților, cu titlu de spor de fidelitate, următoarele sume brute pentru anul 2005: M.A. - 3.225 lei, B.A.P. -1.253 lei, S.I.D. - 1.926 lei, P.C.R. - 1.665 lei, V.A.- 1.797 lei și C.V.C.- 1.221 lei;

- a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor;

- a obligat pe chematul în garanție să vireze suma brută de 11.087 lei cu titlu de salarii Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții au dreptul la plata sporului de fidelitate conform art. 6 din O.G. nr. 38/2003, întrucât suspendarea plății acestui spor pentru anul 2005, prin O.U.G. nr. 118/2004, nu a afectat existența dreptului, ci doar posibilitatea realizării acestuia în anul respectiv.

A reținut instanța că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în raport cu obiectul acțiunii, întrucât deși reclamanții nu au raporturi de serviciu cu acest minister, ei sunt plătiți din bugetul de stat care este gestionat de acest minister.

Pentru a admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, instanța a reținut că, în raport cu atribuțiile ce revin Ministerului Economiei și Finanțelor potrivit art. 12, art. 19, art. 28, art. 29 alin. (4) și art. 35 din Legea nr. 500/2002, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu are venituri proprii din care să facă plata drepturilor la care este obligat prin acțiune, acestea trebuind a fi virate de Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel că dacă ar fi inadmisibilă cererea de chemare în garanție ar fi blocată executarea drepturilor câștigate, ceea ce ar contraveni art. 6 din C.E.D.O. Astfel, Curtea de apel a considerat a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60-63 C. proc. civ.

Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul chemat în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul obligării doar a pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative la plata drepturilor solicitate de reclamanți.

Printr-un prim motiv de recurs, Ministerul Economiei și Finanțelor susține că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a reținut că ministerul are calitate de procesuală pasivă. în acest sens, recurentul-pârât susține că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii se face potrivit O.G. nr. 22/2002 și că pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative îi revine obligația de a dispune toate măsurile necesare ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare pentru asigurarea în bugetele proprii a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

Prin al doilea motiv de recurs, se susține că cererea de chemare în garanție este inadmisibilă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60-63 C. proc. civ., întrucât Ministerului Economiei și Finanțelor nu îi revine nicio obligație de garanție sau de despăgubire în ipoteza admiterii acțiunii în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Analizând cauza, în limita învestirii instanței de control judiciar prin motivele de recurs formulate, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și cu normele de drept aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

Sub aspectul calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Înalta Curte reține că existența acestei calități presupune identitate între persoana celui chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Or, în prezenta cauză obiectul cererii îl reprezintă plata unor drepturi bănești, iar reclamanții nu au raporturi de serviciu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel că este lipsit de orice echivoc faptul că o instituție publică nu poate fi obligată la plata drepturilor bănești cuvenite salariaților unei alte instituții.

Pe cale de consecință, urmează a fi primită și critica din recurs referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art .60 C. proc. civ., întrucât nu se poate reține existența în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor a unei obligații de garanție sau despăgubire, în ipoteza admiterii acțiunii.

În jurisprudență s-a reținut în mod constant că „instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros" și că obligația de garanție este condiționată de existența unei transmisiuni anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau a unui drept subiectiv.

Potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, bugetul de stat se aprobă prin lege, rectificarea urmând aceeași procedură, conform principiului simetriei actelor juridice, fiind evident faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuția de a adopta legi.

Tot Legea nr. 500/2002 prevede, în art.28, că Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite. Atribuțiile ce revin ministerului în privința elaborării bugetului de stat sunt detaliate și în actele normative de organizare și funcționare a fostului Minister al Finanțelor Publice, în prezent, Ministerul Economiei și Finanțelor, (începând cu H.G. nr. 208/2005, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată și abrogată de H.G. nr. 495/2007; H.G. nr. 386/2007).

În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are rolul de administrator al bugetului statului, iar, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.

În aceste condiții, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat și nici posibilitatea de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cuprinse în bugetul de stat.

De altfel, prin O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii sunt reglementate modalitățile prin care instituțiile publice vor proceda la punerea în executare a titlurilor executorii. Dispozițiile art. 2 din O.G., astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, prevăd expres că „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.".

În consecință, cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor se vădește a fi neîntemeiată în raport cu obiectul acțiunii, motivele invocate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și atribuțiile ce revin ministerului chemat în garanție, nefiind îndeplinite condițiile art. 60 C. proc. civ.

Față de cele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, va fi modificată, în parte, sentința atacată, în sensul admiterii excepției calității procesuale pasive a acestui minister și, în consecință, în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de acest pârât, precum și în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 63/CA/2008 din 21 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și respinge acțiunea reclamanților față de acest pârât.

Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2008.