State succession liability for issuing employment certificates to former Council of Ministers staff despite inapplicability of military labor laws
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the Government of Romania, leaving the lower court’s ruling in force that ordered the state to issue a document confirming the plaintiff's service as a non-commissioned officer and construction officer in a state directorate between 1953 and 1961. The dispute concerned a contencioso-administrative action challenging the government's refusal to provide a certificate necessary for the plaintiff to prove he was a salaried employee rather than a conscript for pension calculation purposes, with the state arguing it lacked passive legal capacity because specific post-1990 legislations governing military labor did not apply to it. The court rejected the appeal by establishing that the modern government is the legal successor to the former Council of Ministers, citing constitutional principles and the need to safeguard rights arising before the 1990 regime change under Article 21 of the Constitution, thereby invalidating the state's argument that the specific laws invoked were irrelevant to its capacity as a party.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 3041 C. proc. civ, art. 305 C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 42 din Constituția, art. 102 alin. (1) din Constituție; State succession liability for issuing employment certificates to former Council of Ministers staff despite inapplicability of military labor laws: Intimatul-reclamant nu a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul D.G.S.M., ci, după cum s-a arătat, a fost angajatul acestei instituții, fiind salarizat pentru munca depusă. Ca atare, el nu poate intra sub incidența art. 1 din Legea nr. 309/2002 și nu poate beneficia de drepturile acordate prin acest act normativ și, de altfel, nici nu a solicitat acest lucru.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 121 din 8 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul N.Ș. împotriva pârâtului Guvernul României pe care l-a obligat să elibereze un înscris din care să rezulte că reclamantul a activat ca subofițer și ofițer constructor în perioada 1 iulie 1953 – 1 martie 1961 în cadrul fostei D.G.S.M. de pe lângă Consiliul de Miniștri.
În motivare, instanța de fond a reținut că actul solicitat de reclamant îi este necesar la C.J.P. Prahova, în vederea stabilirii pensiei. Cu adeverința din 28 februarie 1961 eliberată de D.G.S.M., el a făcut dovada că a fost cadru activ în instituția menționată care, în perioada respectivă, funcționa pe lângă Consiliul de Miniștri. Ca atare, constatând că Guvernul României este succesorul Consiliului de Miniștri, curtea de apel l-a obligat să rezolve cererea reclamantului, așa încât dreptul său la pensie să nu fie afectat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Guvernul României, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul susține că este evidentă lipsa calității sale procesual pasive în cauza de față, în condițiile în care, atât Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 – 1961, cât și Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1114/10 octombrie 2002, stabilesc o procedură specială de acordare a unor drepturi în care Guvernul României nu este implicat în nici un mod. Mai arată că instanța de fond nu a observat că reclamantul trebuia să se adreseze UM 02405 Pitești, potrivit art. 6 din H.G. nr. 1114/2002.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și în recurs nu s-au administrat înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc. civ.
Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs reținut, precum și, potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Intimatul-reclamant N.Ș. a dedus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul recurentului-pârât Guvernul României de a-i comunica un înscris care să ateste perioada în care și-a desfășurat activitatea la fosta D.G.S.M. de pe lângă Consiliul de Miniștri, în calitate de cadru activ (subofițer și apoi ofițer constructor), justificându-și demersul prin aceea că la stabilirea punctajului și a cuantumului pensiei s-a considerat că în perioada 1 iulie 1953 – 1 martie 1961 a fost „concentrat în armată”, când, în realitate a obținut venituri salariale în calitate de persoană angajată.
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond, respectiv adeverințele din 28 februarie 1961 și din 12 iulie 1961 emise de D.G.S.M. de pe lângă Consiliul de Miniștri, respectiv Comisia de Lichidare a acesteia, rezultă cu certitudine că în perioada indicată intimatul-reclamant și-a desfășurat activitatea la Direcția Generală a Serviciului Muncii de pe lângă Consiliul de Miniștri în calitate de subofițer și, apoi, de ofițer constructor, împrejurări de fapt ce au fost corect stabilite de judecătorul fondului.
Problema cu care recurentul a învestit Înalta Curte vizează lămurirea cadrului procesual, întrucât Guvernul României contestă calitatea sa procesual pasivă prin raportare la Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 – 1961 și H.G. nr. 1114/10 octombrie 2002, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 309/2002.
Actele normative invocate de recurent nu au nici o legătură cu pricina de față.
Intimatul-reclamant nu a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul D.G.S.M., ci, după cum s-a arătat, a fost angajatul acestei instituții, fiind salarizat pentru munca depusă. Ca atare, el nu poate intra sub incidența art. 1 din Legea nr. 309/2002 și nu poate beneficia de drepturile acordate prin acest act normativ și, de altfel, nici nu a solicitat acest lucru.
În realitate, pentru a fixa cadrul procesual se impune a verifica dacă recurentul-pârât Guvernul României este succesorul din punct de vedere legal al Consiliului de Miniștri pe lângă care funcționa D.G.S.M.
Potrivit art. 42 din Constituția Republicii Populare Române din anul 1952, în vigoare în perioada analizată:
„Organul suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat a Republicii Populare Române este Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române”.
Aceleași atribute îi sunt conferite în prezent recurentului Guvernul României prin art. 102 alin. (1) din Constituție și art. 1 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor.
Chiar dacă formal nu a existat o transmitere a drepturilor și obligațiilor asumate de fostul Consiliu de Miniștri către Guvernul României, nu se poate accepta argumentația expusă de recurent în întâmpinarea formulată la fondul cauzei, în sensul că Guvernul României este creația Legii nr. 37/1990 pentru organizarea și funcționarea Guvernului României și nu are calitatea de succesor al fostelor structuri care și-au încetat existența prin Decretul - Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989, întrucât, astfel, s-ar ajunge la situația de neconceput ca drepturile unor persoane (precum intimatul-reclamant) care s-au născut anterior anului 1990 să nu poată fi valorificate pe cale judiciară, adică să fie iluzorii, cu încălcarea evidentă a dispozițiilor ar. 21 din Constituție.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței nr. 121 din 8 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009.