Refugee status recognized for mixed-ethnicity individual under Law No. 189/2000, with compensatory rights granted for pre-1945 persecution period

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 118 din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.E. și a anulat hotărârea nr. 21.895 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 15 octombrie 1940- 6 martie 1945 începând cu data de 1 iunie 2006.

Pentru a hotărî astfel a reținut că din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor P.L. și N.A., declarații autentificate la notarul public dar și susținute în fața instanței, reclamantul împreună cu părinții săi s-a refugiat din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, urmare a persecuției etnice și că a avut de suferit alături de părinți consecințele refugierii, context în care sun îndeplinite cerințele instituite prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 299 și art. 304 C. proc. civ.

În motivare a arătat că din conținutul Legii nr. 189/2000 se desprinde împrejurarea că trebuie să existe două surse de informație care să indice împreună aceleași date respectiv data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu, data întoarcerii din refugiu, pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamantului.

A mai motivat că declarațiile martorilor sunt insuficiente cuprinzând date incomplete neindicând niciun detaliu necesar din care să rezulte unde s-a refugiat reclamantul, de unde cunoaște cele relatate, începutul refugiului, în ce a constat persecuția etnică.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană refugiată se înțelege persoana care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Pentru a determina convingerea instanței, mărturia trebuie să emane de la un martor de bună-credință și să fie veridică, să inspire judecătorului încrederea că reflectă în mod exact realitatea obiectivă.

Cercetând mărturiile date în fata instanței de fond a martorilor N.A. și P.L. rezultă că aceștia au relatat data precisă a începutului refugiului reclamantului, respectiv toamna anului 1940, precum și data sfârșitului refugiului, respectiv anul 1945 și localitatea refugiului.

Mai arată martorii că refugiul s-a datorat împrejurării că mama reclamantului era evreică și tatăl acestuia sas, fiind astfel motivați să se refugieze din localitatea Cojocna în localitatea Cojocna Nouă, din motive de persecuție etnică.

Pentru aceste considerente Înalta Curte constată că recursul este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 118 din 30 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2008.