Refugee status under 1990s ethnic persecution: sufficiency of witness testimony in lieu of official documents for repair measures
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pensions House, rendering the lower court’s decision final and irrevocably maintaining the claimant’s entitlement to financial rights as a refugee. The dispute concerned an administrative challenge where the claimant sought to overturn a pension office’s refusal to recognize her status as a refugee who suffered ethnic persecution and forced relocation from 1941 to 1945, with the trial court having admitted the action and ordered the issuance of benefits under Government Ordinance No. 105/1999. The appellate court held that the lower instance correctly applied Article 1 of the Ordinance and Article 4 of the Application Norms (HG No. 127/2002), which permit proof of refugee status via witness declarations in the absence of official documents, thereby finding the single witness testimony sufficient to establish the factual basis for the reparative measures.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 alin. (1) C. proc. civ; Refugee status under 1990s ethnic persecution: sufficiency of witness testimony in lieu of official documents for repair measures: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr .105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 21205 din 16 mai 2007, cu consecința recunoașterii calității sale de refugiat și acordării drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma Diktatului de la Viena, în localitatea sa de domiciliu, Poiana, au avut loc persecuții împotriva etnicilor maghiari, astfel încât, împreună cu părinții, s-a refugiat în localitatea Someșeni.
Prin sentința civilă nr. 554/2007 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanța a obligat pârâtul să recunoască reclamantei calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada ianuarie 1941-6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că din probatoriului administrat în cauză, rezultă că reclamanta a fost nevoită să se refugieze, împreună cu familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice suferite, aceasta încadrându-se așadar în situația prevăzută de lege.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând că potrivit prevederilor legale sunt necesare două surse de informație care să indice aceleași date.
Cu toate acestea, instanța a procedat la audierea unui singur martor, fără a analiza argumentele relative la ceilalți doi martori, în speță necesitatea audierii nemijlocite a acestora.
Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr .105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.
Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori.
Din probatoriul administrat în cauză, în speță înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 554/2007 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2008.