Survivor status for ethnic persecution refugees: validity of witness declarations under O.G. 105/1999 and Law 189/2000

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 21959 din 9 iulie 2007, cu consecința recunoașterii calității sale de refugiat și acordării drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea acesteia întrucât soțul său a fost nevoit să se refugieze în cursul lunii septembrie a anului 1942, împreună cu mama sa, din localitatea Cojocna, jud. Cluj în localitățile Cojocna Nouă, Boju, Turcia unde au stat până în luna martie a anului 1945, situație dovedită de aceasta prin acte de stare civilă și declarațiile de martorii autentificate de notarul public.

Prin sentința civilă nr. 84/2008 din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanța a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de soț supraviețuitor al unei persoane care a avut calitatea de refugiat în perioada septembrie 1942-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că probatoriului administrat în cauză atestă împrejurarea că soțul reclamantei, împreună cu mama sa, s-au refugiat în luna septembrie 1942, urmare a persecuțiilor etnice, din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, reîntoarcerea având loc în cursul lunii aprilie a anului 1945.

În atare condiții instanța a apreciat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, reclamanta fiind îndrituită la acordarea măsurilor reparatorii.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând, pe de o parte, că instanța a stabilit un interval de refugiu pentru o urmașă, cu toate că indemnizația prevăzută de lege este una fixă, iar că, deși potrivit prevederilor legale sunt necesare două surse de informație care să indice aceleași date, instanța a procedat la stabilirea drepturilor în speță fără a analiza criticile formulate cu privire la declarațiile martorilor.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din același act normativ, soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, in condițiile ordonanței, de o indemnizație lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Dovada încadrării în situațiile prevăzute de actul normativ se poate face, potrivit art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori.

Din probatoriul administrat în cauză, în speță înscrisurile depuse la dosarul de fond, precum și depoziția martorului audiat nemijlocit de instanță, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, în condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Se constată nefondată și critica recurentei relativă la perioada refugiului, întrucât judecătorul fondului nu a acordat un interval de refugiu reclamantei, ci a stabilit perioada în care C.A., soțul decedat al reclamantei, a avut calitatea de refugiat.

Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 84/2008 din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2008.