Pension authority's denial annulled; displaced person status affirmed for child born during wartime refuge.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 12 aprilie 2003, S.O. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare, să se dispună anularea hotărârii nr. 1392 din 1 aprilie 2003, prin care Comisia constituită pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte normative.

De asemenea, a cerut obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană strămutată, pentru motive etnice.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din locuința lor, situată pe raza județului Satu Mare, în localitățile Petrilaca, Bogata și Gheja, din fostul județ Turda.

Deși a făcut dovada nașterii sale în comuna Bogata, în timpul refugiului părinților, pârâta i-a respins cererea, pe baza unor precizări emise de Casa Națională de Pensii care însă, adaugă la lege și trebuie înlăturate pentru acest considerent.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 204/CA din 12 mai 2003 a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că din interpretarea art. 1 lit. c) al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și art. 2 din Normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 127/2000, rezultă că beneficiază de drepturile recunoscute prin aceste acte normative, și copiii persoanelor refugiate.

Cât privește precizările invocate de pârâtă, s-a apreciat că ele nu au caracterul unui act normativ și oricum, contravin normelor legale în vigoare.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.

Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea, deoarece nici O.G. nr. 105/1999, nici actele normative modificatoare adoptate ulterior, Legile nr. 189/2000 și respectiv, nr.367/2001, nu fac referire la persoanele care s-au născut în timpul refugiului părinților lor. Aceștia din urmă au fost asimilați strămutaților, prin Normele pentru aplicarea ordonanței menționate mai sus.

Recursul este nefondat.

Cu înscrisurile anexate în dosar, inclusiv legitimația emisă de Comisariatul general al refugiaților din nordul Transilvaniei, s-a dovedit faptul nașterii reclamantei S.O., la data de 22 iunie 1942, în comuna Bogata, județul Mureș, în timpul refugiului părinților săi din județul Satu Mare, determinat de aplicarea Dictatului de la Viena.

Perioada de refugiu a fost cuprinsă între luna septembrie 1940 și toamna anului 1945.

Curtea de Apel Oradea a reținut corect această stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, de vreme ce indiscutabil, ei au suportat alături de părinți, aceleași privațiuni datorate strămutării în altă localitate, decât aceea de domiciliu.

Pe de altă parte, Precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii, invocate de recurentă, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptățite la recunoașterea calității de beneficiar, adaugă nepermis la lege și ele nu pot să justifice soluția adoptată prin hotărârea nr. 1392 din 1 aprilie 2003, de respingere a cererii reclamantei.

Ținând seama de aceste considerente și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi reținute din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 204/CA/2003 – P din 12 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2003.