Recognition of refugee status and compensation for ethnic persecution under O.G. 105/1999

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 763 din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.V., a dispus anularea hotărârii nr. 22065 din 23 iulie 2007 emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada septembrie 1942-martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2007.

Pentru a hotărî astfel a reținut că din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor T.G. și L.N., declarațiile date în fața instanței de către martorii M.M. și L.N., precum și actele de stare civilă ale reclamantului, atestă că acesta împreună cu familia sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în luna septembrie 1942, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 299 și art. 304 C. proc. civ.

În motivare a arătat că declarațiile martorilor pe baza cărora s-a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului trebuiau să fie foarte clare și să se susțină reciproc fiind necesar să indice împreună aceleași date, respectiv data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu, data întoarcerii din refugiu pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamantului.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză inclusiv cu cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Din declarațiile martorilor M.M. și L.N. , date în fața instanței de fond, rezultă că aceștia cunosc împrejurarea că îl cunosc pe reclamant în timpul refugiului la Turda care împreună cu mama sa s-a refugiat din toamna anului 1942 din Popești la Turda și s-a întors din refugiu în 1945 din motive de persecuție etnică ca urmare a constrângerilor exercitate de către statul maghiar asupra românilor din localitățile aflate în Ardealul de Nord și că au cunoștință de această împrejurare întrucât au fost supuși aceluiași regim fiind nevoiți să se refugieze în perioada 1940-1945.

Mai relatează martorii că au cunoștință de împrejurarea că tatăl reclamantului era concentrat pe front în acea perioadă.

Din aceste declarații precum și din cele autentificate și depuse la dosarul cauzei rezultă tară echivoc persecuția etnică a reclamantului, acestea evidențiind expres perioada de refugiu, localitatea de refugiu și motivele refugiului întrunind astfel elementele constitutive ale refugiului stabilite prin dispozițiile O.G. nr. 105/1999 modificată prin Legea nr. 18972000.

În conformitate cu art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate sau s-au refugiat.

Din interpretarea prevederilor actelor normative enunțate, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Cum, în cauză intimatul-reclamant, a făcut dovada că împreună cu mama sa a fost strămutat din localitatea de domiciliu

într-o altă localitate, ca urmare a persecuției etnice, Curtea constată că recursul este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 763 din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2008.