Eligibility of children born during parental ethnic persecution for compensatory benefits under Law No. 189/2000

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța reclamantul G.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 6264 din 31 octombrie 2007 și obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 octombrie 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2007.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 2 octombrie 1943 în localitatea A.M., județul Tulcea, în perioada în care familia acestuia a fost strămutată din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după cedarea teritoriului și semnarea Tratatului Româno-Bulgar, încheiat la Craiova în data de 7 septembrie 1940.

Reclamantul, în susținerea acțiunii, a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care: acte de stare civilă, extras din tabloul evacuaților din Cadrilater eliberat de Arhivele Naționale, și hotărârea nr. 2464 din 4 martie 2003 eliberată de pârâtă, prin care se acordă drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, mamei reclamantului.

Din înscrisurile depuse rezultă cu certitudine că familia acestuia a făcut obiectul schimbului de populație ca urmare a Tratatului Româno-Bulgar încheiat la Craiova în data de 7 septembrie 1940.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 853/CA din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 6264 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 2 octombrie 1943-6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2007.

Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a dovedit prin probele administrate că s-a născut la data de 2 octombrie 1943 în localitatea în care părinții săi au fost refugiați, respectiv localitatea A.M., județul Tulcea, făcând obiectul schimbului de populație ca urmare a Tratatului Româno-Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Tulcea, considerând-o nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs se arătă că în mod greșit i s-a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 reclamantului, deoarece acesta nu era născut în 1940 când a avut loc schimbul de populație ca urmare a semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1941.

Recurenta mai menționează faptul că în anul 1943 nu a avut loc nici un schimb de populație pentru ca reclamantul să susțină că s-a născut în perioada de strămutare a părinților.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta – începând cu data nașterii sale 2 octombrie 1943, a avut aceeași situație cu cea a părinților săi, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 853/CA din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2008.