Proof of refugee status via witness testimony for post-WWII ethnic persecution compensation

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 778 din 14 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul R.G., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, dispunând anularea hotărârii nr. 21.880 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 15 octombrie 1940-6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iunie 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat, în toamna anului 1940, din cauza persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria, din localitatea de domiciliu, Cojocna, în localitatea Boju-Cătun și, apoi, în Turda, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în primăvara anului 1945.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că este netemeinică și nelegală și invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ. În motivarea recursului, Casa Județeană de Pensii Cluj arată, în esență, că probatoriul administrat în cauză nu este concludent și că, raportat la acesta, în mod greșit instanța a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului și i-a acordat drepturile compensatorii prevăzute de lege.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art.6 din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Or, din declarațiile notariale ale martorilor P.L. și N.A. (f. 4 și 5 - dosar fond), ambii beneficiari ai drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 (f. 9 și 10 - dosar fond), precum și a martorilor L.T. și I.F., audiați nemijlocit de către instanța de judecată (f.30-33 - dosar fond), rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la care era supusă populația de etnie română, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, reclamantul și familia sa s-au refugiat, în octombrie 1940, din localitatea de domiciliu, Cojocna, succesiv în localitățile Boju-Cătun și Turda, întorcându-se în localitatea de domiciliu în primăvara anului 1945.

În cauză, dovada refugiului reclamantului s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 778 din 14 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.