Refugee-benefit claim quashed and remanded due to unproven ethnic-persecution motive.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19 septembrie 2007 reclamanta P.S.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 21647 din 9 iulie 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre privind acordarea drepturilor de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor aferente conform Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii sale, reclamanta arată că în perioada septembrie 1940-martie 1945 s-a refugiat împreună cu familia sa din localitatea Domoșu, județul Cluj, în localitatea Turda, județul Cluj, din motive de persecuție etnică, fapt e l-a dovedit cu declarații de martori.

Prin sentința civilă nr. 702 din 30 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P.S.M. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și în consecință a dispus anularea Hotărârii nr. 21647 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 martie 2007. A obligat pârâta la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că situația reclamantei face obiectul Legii nr. 189/2000, fiind demonstrat refugiul împreună cu familia sa într-un teritoriu rămas Statului Român, din motive de persecuție etnică.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esență, că declarațiile martorilor administrate în cauză nu au fost concludente, nu au fost clare și nu au putut dovedi susținerile reclamantei.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este întemeiat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) teza 1 C. proc. civ., „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.

În acest scop, judecătorii sunt în drept să pună în discuția părților orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii și să ordone toate dovezile pe care le consideră folositoare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi, cu singura mărginire ca hotărârea să nu depășească obiectul litigiului.

În ceea ce privește cauza dedusă judecății, într-adevăr, împrejurările de fapt invocate de către recurenta-reclamantă nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor nefiind pe deplin convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu.

Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată în altă localitate” conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.

Prin urmare, pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor legale mai sus citate și pentru a vedea astfel dacă recurenta-reclamantă este îndreptățită la acordarea drepturilor compensatorii, trebuiau determinate, fără echivoc, cauza și împrejurările schimbării domiciliului părinților acesteia și deci și al reclamantei.

În concluzie, în temeiul dispozițiilor art. 313 teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru suplimentarea probatoriului prin orice mijloc de dovadă permis de lege, în sensul specificat și având în vedere motivele de recurs invocate de recurenta Casa Județeană de Pensii Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 702 din 30 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2008.