Scope of Review in Appeals Against Preventive Detention Ordered Under a European Arrest Warrant

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, prin încheierea din 13 martie 2009, pronunțată în dosarul nr. 662/54/2009, în temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 222 din 10 noiembrie 2008, a dispus arestarea persoanei solicitate A.A., pe o durată de 4 zile, începând cu 13 martie 2009 până la 16 martie 2009, inclusiv.

Prima instanță a fost investită cu semnalarea transmisă de C.C.P.I. – B.N.I., în baza mandatului european de arestare emis de autoritățile franceze, Parchetul din Bordeaux, față de persoana solicitată pentru săvârșirea infracțiunii de „violuri comise în grup” și extorsiune prin violență care a produs o incapacitate totală de lucru mai mare de 8 zile, pentru care pedeapsa maximă este de 20 ani închisoare.

În fapt, se reține că persoana solicitată în ziua de 7 septembrie 2008, în jurul orei 5,30, împreună cu D.L. și F.P., au întreținut raporturi sexuale cu numita Q.J. împotriva voinței acesteia.

După consumarea raporturilor sexuale, persoana solicitată și ceilalți participanți au lovit partea vătămată cu pumnii și picioarele până când aceasta și-a pierdut cunoștința. În momentul în care partea vătămată și-a revenit, a constatat că îi fusese sustrasă geanta cu bani și telefonul mobil.

În raport de gravitatea faptei pentru care s-a emis mandatul european de arestare, instanța de fond a apreciat că se impune arestarea persoanei solicitate pentru a se preîntâmpina o eventuală sustragere a acesteia de la procedura prevăzută de legea specială în materie.

Împotriva încheierii, în termenul prevăzut de art. 941 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, persoana solicitată a declarat recurs solicitând revocarea măsurii arestării, motivat de faptul că nu este autorul pretinsei infracțiuni pentru care s-a emis mandatul european de arestare, întrucât nu a fost niciodată pe teritoriul Franței.

Examinând recursul, în acord cu dispozițiile art. 942 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, Înalta Curte constată nefondată calea de atac.

Față de persoana solicitată, s-a luat inițial măsura reținerii, ulterior dispunându-se arestarea preventivă pe durată de 4 zile, cu respectarea dispozițiilor art. 90 alin. (2) din legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală cauzei acordându-i-se termen pentru prezentarea mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

Raportat la gravitatea infracțiunilor pentru care s-a emis de autoritatea judiciară franceză, mandatul european de arestare, instanța de fond legal, temeinic și motivat a dispus arestarea persoanei solicitate, măsură de natură să asigure finalitatea procedurilor impuse de lege, care privesc executarea efectivă a deciziei judiciare emisă de Tribunalul de Mare Instanță Bordeaux – Franța.

Cât privește criticile invocate în recurs, Înalta Curte reține că acestea exced cadrului procesual, instanța neputând să facă o examinare a situației faptice, a probelor de vinovăție a persoanei solicitate, sub aspectul infracțiunilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată A.A. împotriva încheierii din 13 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2009.