Scope of judicial review of prosecutorial non-initiation resolution: distinguishing criminal liability for continued breach of civil enforcement order from subsequent factual developments

Asupra recursului de față:

Prin sentința penală nr. 163/ F din 19 noiembrie 2008, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta L.V. împotriva rezoluției nr. 103/P/2008 din 16 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rezoluția sus amintită, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitoarei M.P.L., executor judecătoresc, pentru infracțiunea de tulburare a folosinței locuinței, pe care petenta a reclamat-o.

S-a constatat că petenta a formulat plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 320 C. pen., întrucât făptuitoarea își desfășoară activitatea în apartamentul 67 din blocul A 7, situat deasupra apartamentului său, tulburându-i folosința.

Instanța fondului a reținut că, prin sentința civilă nr. 6862 din 12 decembrie 2003 a Judecătoriei Galați, definitivă, s-a admis acțiunea exercitată de A.L. Galați, iar făptuitoarea a fost obligată să redea apartamentului 67 destinația inițială, aceea de locuință.

Această sentință a fost pusă în executare la data de 13 decembrie 2007, prin intermediul unui executor judecătoresc, ocazie cu care s-a încheiat și un proces verbal de executare, fiind îndepărtate de pe ușa de la intrare toate însemnele de identificare a Biroului de executor în care făptuitoarea își desfășura activitatea.

În același timp, făptuitoarea a achiziționat apartamentul nr. 68 din același bloc, pentru a-și desfășura activitatea, cu acordul scris al președintelui asociației de proprietari și a majorității locatarilor.

Împotriva rezoluției, petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, care a respins-o prin rezoluția nr. 749/II/2/2008 din 07 iulie 2008 și a menținut rezoluția procurorului de caz.

Ulterior, petenta a formulat plângere la instanță, pretinzând că făptuitoarea își desfășoară activitatea în același spațiu inițial, cel din apartamentul 67, tulburându-i în acest mod folosința propriului său spațiu de locuit.

Petenta solicită obligarea intimatei să redea spațiului de locuit din apartamentul 67 destinația sa inițială.

Instanța de fond a constatat că susținerea petentei, în sensul că făptuitoarea, după punerea în executare a sentinței civile nr. 6862/2003 a Judecătoriei Galați, continuă să exercite activitatea în același apartament, cu numărul 67, precum și solicitarea acesteia, de a se dispune obligarea intimatei să redea spațiului de locuit destinația sa inițială, pot forma obiectul unei plângeri penale la organele abilitate și nu obiectul unei plângeri în temeiul dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., dat fiind că în cadrul unei astfel de proceduri, instanța este ținută să verifice doar legalitatea și temeinicia rezoluțiilor date de procuror.

Împotriva sentinței a declarat recurs petenta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că făptuitoarea nu a respectat procesul verbal de executare prin care s-a pus în executare sentința civilă nr. 6862/2003 a Judecătoriei Galați, continuând să folosească spațiul din apartamentul 67 pentru a desfășura activitatea specifică unui birou de executări.

Se susține, în continuare, că instanța de fond nu a avut în vedere, ca de altfel și procurorul investit cu cercetarea plângerii inițial formulate de petentă, declarațiile martorilor care adeveresc susținerile sale.

Se arată că în apartamentul nr. 68, unde, respectând cerințele legii, intimata ar trebui să desfășoare activitatea sa specifică, locuiește o persoană fizică, în așa fel încât, chiar dacă nu s-a opus executării, intimata nu a respectat dispozițiile cuprinse în procesul verbal de executare, continuându-și activitatea în apartamentul nr. 67 și tulburând în acest mod folosința petentei cu privire la propriul său spațiu de locuit.

Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și pe fond, admiterea plângerii formulate de petentă.

Examinând hotărârea în raport de criticile recurentei, ca și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

La data de 17 martie 2008, petenta a formulat plângere penală împotriva intimatei, solicitând tragerea la răspundere penală a acesteia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 320 C. pen., întrucât intimata, în calitate de executor judecătoresc, își desfășoară activitatea în apartamentul nr. 67 din blocul A 7, situat în strada Brăilei, din municipiul Galați, situat deasupra apartamentului petentei și îi tulbură folosința locuinței.

Prin rezoluția nr. 103/P/2008 din 16 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată, întrucât fapta nu există.

S-a reținut în mod justificat, așa cum reține și prima instanță, că după punerea în executare a hotărârii civile nr. 6862 din 12 decembrie 2003, intimata și-a desfășurat activitatea în apartamentul nr. 68 al aceluiași imobil și a îndepărtat toate însemnele de identificare a biroului de executor judecătoresc de pe ușa apartamentului. 67.

Dacă ulterior intimata a reluat activitatea în apartamentul nr. 67, acest fapt poate constitui obiectul unei noi plângeri penale, și nicidecum nu poate constitui obiectul controlului judiciar ce poate fi exercitat de instanța de recurs asupra hotărârii primei instanțe.

Ca atare, constatând că hotărârea prime instanțe este temeinică și legală, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara L.V. împotriva sentinței penale nr. 163/ F din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2009.