Criminal complaint alleging lawyer's document removal and tax evasion rejected; appeal dismissed with costs.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 11 din 26 ianuarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta P.M. împotriva Rezoluției nr. 37/P/2008 din 02 octombrie 2008 și Rezoluției nr. 415/11/2/2008 din 07 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe intimatul F.V., și a obligat petenta la plata sumei de 1.000 lei intimatului cu titlu de cheltuieli judiciare și 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 07 februarie 2008 P.M. a formulat plângere penală împotriva avocatului F.V. de la baroul Botoșani ce lucrează în municipiul Dorohoi, solicitând a se efectua cercetări împotriva lui sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen. și evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, acesta, fiind avocat al părții adverse în dosarul nr. 1458/2000 al Judecătoriei Dorohoi, ar fi sustras din dosar un testament pe care ea îl depusese în copie (act prin care C.Z. îi lăsase mamei ei drept moștenire o suprafață de teren), precum și o dovadă că soțului ei îi fuseseră repartizate două butelii de aragaz, precum și o serie de chitanțe pe care ea nu le mai poate indica. De asemenea, a reclamat că avocatul nu a tăiat chitanță pentru onorariile primite de la adversarul ei și prin asta a comis evaziune fiscală.

Prin Rezoluția nr. 37/P/2008 din 26 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocat F.V.

Prin Rezoluția nr. 161/11/2/2008 din 19 mai 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a admis plângerea numitei P.M., s-a infirmat Rezoluția nr. 37/P/2008 din 26 februarie 2008 și s-a dispus continuarea cercetărilor, în vederea completării lor, în sensul de a se verifica modul în care acest avocat a evidențiat încasările de la J.l. în dosarele în care P.M. era parte.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, investit cu soluționarea, prin Rezoluția nr. 37/P/2008 din 02 octombrie 2008 a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat pentru infracțiunile de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen. și evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Pentru a dispune astfel din actele premergătoare efectuate în cauză, procurorul de caz a reținut următoarele:

P.M. a introdus la Judecătoria Dorohoi o acțiune prin care a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 35 din 06 aprilie 1999 după defuncții Iar E. și J.l. Dosarul a fost înregistrat sub. Nr. 1458/2000.

Din verificarea acestui dosar a rezultat că, la data de 09 mai 2001, reclamanta P.M. a depus la dosar o xerocopie a unui testament făcut de C.Z. în favoarea E.Gh.J. (mama părților), autentificat la Notariatul de Stat Dorohoi la 12 decembrie 2001 sub nr. 1278/925, fapt consemnat în încheierea de ședință din 09 mai 2001 și că acea copie a testamentului exista la dosar.

S-a mai constatat că după termenul de judecată din 22 iunie 2001, la 25 iunie 2001, reclamanta a depus la instanță memoriu în care a afirmat că „La acest memoriu anexez și o adeverință din care rezultă seriile de la buteliile primite prin repartiție și pe care le-am adus la Broscăuti”.

Pe memoriul respectiv a fost aplicată ștampila instanței data depunerii acestuia precum și rezoluția „la dosar” și termenul următor. Memoriul a fost atașat la dosarul cauzei constituind o adeverință datată la 19 iunie 2001 (în original) din care a rezultat seriile chitanțelor privind plata acelor butelii și nu seriile buteliilor, adeverință ce a fost depusă odată cu memoriul mai sus menționat. Actele reclamate de către petentă că ar fi fost sustrase s-au regăsit în componența dosarului verificat.

Cu ocazia audierii petentei, în declarația dată, la data de 19 februarie 2008, aceasta nu a putut preciza care anume chitanță s-ar fi sustras de la dosar.

În ceea ce privește acuzația că avocat F.V. ar fi comis infracțiunea de evaziune fiscală, în declarația reclamantei dată la 19 februarie 2008, când i s-au cerut precizări, aceasta a afirmat că ar fi reclamat existența acestei fapte „în sensul că nu tăia chitanțe (avocatul) pentru onorariile primite. Astfel, „pentru J.l. care l-a plătit de mai multe ori (așa bănuiesc) nu a depus la dosar nicio chitanță privind onorariile, de unde am tras concluzia că nici nu tăia avocatul asemenea chitanțe”.

Verificând actele dosarului nr. 1458/2000 al Judecătoriei Dorohoi rezultă că, într-adevăr, în dosar nu sunt depuse chitanțe ce să ateste cuantumul onorariului plătit de pârâtul J.l. avocatului său F.V., dar aceasta se datorează faptului că pârâtul nu a solicitat instanței să o oblige pe reclamanta P.M. la plata unor cheltuieli judiciare în favoarea și, nefăcând această solicitare, nu a depus acte ce să probeze cheltuielile judiciare efectuate de el, motiv pentru care, prin sentința civilă nr. 3483 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei Dorohoi, doar pârâtul (J.l.) este obligat să-i plătească reclamantei 2.362.500 lei ROL cheltuieli judiciare. Deși reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unor cheltuieli judiciare (care i-au și fost acordate de instanță), nici ea nu a depus la dosar chitanțele atestând plata onorariului către avocatul ales de ea (L.M.) și care a asistat-o la mai multe termene de la deschiderea procesului.

Din cercetările efectuate a rezultat că F.V. a fost avocatul fratelui reclamantei (J.l.) cu care aceasta s-a judecat într-o multitudine de procese penale și civile și pentru că ea a fost nemulțumită de o parte din hotărârile pronunțate în aceste cauze l-a considerat vinovat pe avocatul ce l-a reprezentat pe fratele ei și a formulat împotriva acestuia o multitudine de plângeri penale. O asemenea plângere penală a făcut obiectul dosarului nr. 595/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, dosar ce a fost preluat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, unde a fost înregistrat sub nr. 937/P/2006. În acel dosar, P.M. formulase plângere penală împotriva avocatului F.V., solicitând a fi cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 246 și respectiv, 288 C. pen., afirmând că acesta ar fi falsificat o serie de hotărâri judecătorești. Prin Rezoluția nr. 937/P/2006 din 02 august 2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.V. pentru faptele reclamate, apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen., împotriva rezoluției procurorului, P.M. a formulat plângere, ce i-a fost respinsă ca neîntemeiată, prin Ordonanța nr. 11501/11/2 din 26 august 2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani. O altă plângere i-a fost respinsă ca neîntemeiată de Judecătoria Dorohoi, prin sentința penală nr. 505 din 30 octombrie 2006 (dosar nr. 1620/222/2006), ce a rămas definitivă și irevocabilă, prin nerecurare.

Din declarația avocatului F.V. a rezultat că acesta nu a sustras înscrisuri din dosare și a tăiat chitanțe pentru toate onorariile primite, însă nu au fost depuse la dosar urmare a faptului că J.l. nu a solicitat cheltuieli judiciare.

Din verificări a rezultat că onorariile achitate au fost evidențiate în chitanțe, iar aceste chitanțe au fost depuse numai în dosarele în care s-au solicitat cheltuieli judiciare.

Astfel, prin sentința penală nr. 245 din 16 aprilie 2004 a Judecătoriei Dorohoi, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de către petentă însă s-a omis obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare, omisiune ce a fost îndreptată prin încheierea din data de 05 mai 2004, prin care petenta a fost obligată la plata sumei de 5.000.000 lei ROL către intimat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Faptul că avocat F.V. a tăiat chitanțe pentru onorariile primite de la J.l. a fost demonstrat de existența acestor chitanțe, iar faptul că P.M. știe de existența acestor chitanțe este demonstrat de faptul că ele sunt depuse în dosarele pe care aceasta Ie-a studiat de repetate ori, ba mai mult încă, prin hotărâri judecătorești ea a fost obligată să-i plătească lui J.l. cheltuielile judiciare reprezentând onorariul de avocat (pentru care există chitanțele la dosare) și, în plus, pentru unele asemenea cheltuieli s-a și început față de ea executarea silită.

S-a concluzionat că din probele administrate nu a rezultat că intimatul a comis faptele pentru care a fost reclamat de petentă.

Plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției parchetului a fost respinsă de Procurorul General de pe lângă Curtea de Apel Suceava, V.M., prin Rezoluția din 07 noiembrie 2008 (Dosar nr. 415/11/2/2008).

În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. P.M. a formulat plângere în termen legal împotriva Rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 37/P/2008 din 02 octombrie 2008 și respectiv a Rezoluției Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, nr. 415/11/2/2008 din 07 noiembrie 2008, solicitând infirmarea rezoluțiilor și admiterea plângerii așa cum a fost formulată.

Din examinarea lucrărilor dosarului Curtea a reținut aceeași situație de fapt expusă în rezoluțiile atacate, constatând inexistența infracțiunilor reclamate.

Astfel, din verificarea materialului probator administrat în cauză cu privire la săvârșirea de către intimat a infracțiunilor reclamate, a rezultat următoarele:

- cu privire la infracțiunea de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen., în urma verificării dosarului nr. 1458/2000 al Judecătoriei Dorohoi nu s-au constatat indicii de săvârșire a acestei infracțiuni, respectiv sustrageri, detașări sau modificări de numerotare a înscrisurilor cusute, astfel încât în mod corect s-a constatat inexistența faptei și cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, din verificările efectuate în dosarele în care intimatul avocat a acordat asistență juridică, a rezultat că au fost depuse chitanțele reprezentând onorariile încasate, astfel încât în mod corect s-a constatat că nici această faptă nu există.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petiționara P.M., fără a depune motivele în scris la dosarul cauzei.

La termenul de astăzi 25 martie 2009, recurenta petentă P.M., deși legal citată nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține recursul.

Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Astfel, instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că intimatul F.V. nu a săvârșit infracțiunile de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen. și evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Înalta Curte a reținut că, față de împrejurarea că petentă nu a indicat în mod concret ce chitanțe au dispărut, nu s-a putut verifica și demonstra că ele nu sunt dispărute și se află la dosar.

Așadar, în mod corect s-a reținut că, în urma verificării dosarului nr. 1458/2000 al Judecătoriei Dorohoi, s-a constatat că acesta conținea 317 file numerotate de la 1 la 317, nu lipsea nicio filă și niciun număr de filă nu avea modificări, ceea ce a demonstrat că nu s-au făcut renumerotări după extrageri, detașări sau „sustrageri” de file.

În mod corect s-a mai reținut faptul că din verificări a rezultat că onorariile achitate intimatului avocat F.V. au fost evidențiate în chitanțe, iar aceste chitanțe au fost depuse numai în dosarele în care s-au solicitat cheltuieli judiciare.

Astfel, din declarația martorului J.l. a rezultat că de fiecare dată când a achitat diverse sume de bani, ca onorariu, avocatului F.V., acesta i-a tăiat și eliberat chitanțe, chiar dacă el nu Ie-a depus de fiecare dată la dosar și n-a cerut cheltuieli de judecată.

Mai mult, el a apreciat că multiplele plângeri formulate împotriva avocatului său au ca scop încercarea de a-l determina pe acesta să nu-l mai asiste în procese. Altfel nu s-ar explica de ce P.M. ar reclama că avocatul n-a tăiat chitanțe pentru onorariul primit de la adversarul ei când, dacă acest fapt ar fi real, ar prejudicia doar pe J.l. (că nu și-ar putea recupera cheltuielile) și ar avantaja-o pe ea (căci nu ar mai fi obligată la plata cheltuielilor de judecată).

Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, va obliga recurenta petentă la cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare făcute de intimat, constând în onorariul avocatului ales să-i reprezinte interesele procesuale, cu precizarea că, onorariul solicitat de apărătorul acestuia, 1000 lei, este exagerat în raport cu activitatea prestată, astfel că potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., va fi redus la suma de 500 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta P.M., împotriva sentinței penale nr. 11 din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și respectiv la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatul F.V., reprezentând onorariul avocat ales redus prin apreciere.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2009.