Arbitrary reduction of statutory performance bonuses by public authority president without justification for failure to meet legal criteria

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 22 februarie 2007 astfel cum a fost precizată ulterior, la 6 februarie 2008, reclamantul B.M. a chemat în judecată M.F.P., A.N.A.F., G.F. - C.G.G.F. și pe B.S.solicitând anularea primei poziții de la pct. 9 din Decizia nr. 400228 din 16 ianuarie 2007 precum și anularea Deciziei nr. 400358 din 2 februarie 2007, ambele emise de G.F. - C.G.G.F.; obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 2.179 Ron, diferența de stimulent pentru activitatea desfășurată în luna noiembrie 2006, și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în calitate de comisar șef al C.R. București al G.F., post ocupat prin concurs, a beneficiat alături de toți comisarii din cadrul G.F., de stimulente lunare pentru activitatea desfășurată. Începând cu luna decembrie 2005, cuantumul acestora a început să se diminueze în ce-l privește ajungând de la 5.000 Ron în noiembrie 2005 la 3.500 Ron în noiembrie 2006, în condițiile în care performanțele profesionale au fost la fel de meritorii.

Deși a contestat acest fapt la C.G.G.F., potrivit dispozițiilor art. 21 din O.G. nr. 2/2006, contestația i-a fost respinsă fără a i se înfățișa motivele care au condus la o asemenea soluție.

În opinia reclamantului stimulentele au fost stabilite arbitrar, în afara criteriilor legale și fără a se ține cont de performanțele din activitate, iar soluția dată în contestație nu a obținut avizul organizației sindicale conform art. 31 alin. (3) din O.G. nr. 2/2006, toate acestea fiind argumente ce susțin nelegalitatea măsurilor adoptate de pârâți.

Prin sentința civilă nr. 67 din 27 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M.F.P. și B.S., față de care a respins acțiunea, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. și pe fond, a admis în parte acțiunea în sensul că a anulat prima poziție de la pct. 9 din Decizia nr. 400228 din 16 ianuarie 2007 și Decizia nr. 400359 din 2 februarie 2007; a obligat A.N.A.F. și G.F. - C.G.G.F la 2.179 Ron diferență de stimulent pentru noiembrie 2006.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că sub aspectul calității procesuale pasive, cum în cauză actele contestate au fost emise de G.F. - C.G.G.F. - instituție publică cu personalitate juridică care este organizată și funcționează în cadrul A.N.A.F. (H.G. nr. 208/2005), M.F.P. și B.S., fost președinte al A.N.A.F. nu au calitate procesuală pasivă.

În ce privește repartizarea stimulentelor, instanța a reținut că repartizarea acestora se face potrivit criteriilor prevăzute de pct. 8 cap. 3 din Normele Metodologice, anexa 5, H.G. nr. 1538/2003 și în raport de care nivelul acestora nu poate depăși 3 salarii brute.

În situația reclamantului, s-a reținut că propunerea făcută de C.G.G.F. pentru acordarea stimulentelor aferente lunii noiembrie 2006, a fost modificată se președintele A.N.A.F. de la momentul respectiv, fără ca însă să se justifice această măsură de neîndeplinire a criteriilor legale.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs A.N.A.F. și G.F. - C.G.G.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul său, A.N.A.F. a criticat hotărârea instanței de fond pentru respingerea excepției privind lipsa calității sale procesuale pasive în condițiile în care actele a căror anulare s-a solicitat au fost emise de G.F. - C.G.G.F.; pentru greșita calificare dată actelor a căror anulare s-a solicitat, în opinia sa, acestea nefiind acte administrative, singurul act asupra căruia instanța de contencios ar fi putut să se pronunțe fiind Decizia nr. 400370 din 30 ianuarie 2007 de soluționare a contestației reclamantului; pentru reținerea ca fiind obligatorie plata stimulentelor, în condițiile în care dispozițiile art. 9 cap. 4 din H.G. nr. 1538/2003 stabilesc numai posibilitatea acordării acestora după cum sunt sau nu îndeplinite criteriile menționate de pct. 8 cap. 3 din același act normativ și în fine pentru obligarea la plata acestora cu toate că între A.N.A.F. și reclamant nu există un raport de muncă.

La rândul său, Garda Financiară-Comisariatul General a criticat hotărârea instanței de fond care s-a considerat corect învestită cu soluționarea plângerii împotriva deciziei nr. 400358/02 februarie 2007 emisă de G.F. deși decizia prin care s-a soluționat contestația reclamantului, formulată în condițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2006, a fost Decizia nr. 400370 din 31 ianuarie 2007. În ce privește obligarea la plata diferenței de stimulente, greșit nu s-a apreciat că suma stabilită este mai mare decât diferența între 5.500 ron propus de G.F. și 3.500 ron aprobat de către președintele A.N.A.F.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate, urmează a se reține că acestea nu se justifică.

În anexa 5 cap. 4 din H.G. nr. 1583/2003 se regăsesc Normele metodologice privind constituirea și utilizarea fondului de stimulente stabilit în condițiile O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea G.F.

Potrivit pct. 11 lit. a) cap. 4 anexa 5 din H.G. nr. 1538/2003, astfel cum a fost modificată de H.G. nr. 1757/2006, raportat la dispozițiile art. 29 din H.G. nr. 208/2005 privind organizarea și funcționarea M.F.P. și A.N.A.F. „Președintele A.N.A.F.este competent să acorde stimulente pentru comisarii șefi ai comisariatelor regionale și cel al Municipiului București, la propunerea Comisarului General”.

În temeiul acestor dispoziții, așa cum rezultă din adresa nr. 400228 din 16 ianuarie 2007 Comisarul General a făcut în ce-l privește pe reclamantul-intimat propunerea pentru acordarea de stimulente în sumă de 5.500 lei, redusă însă de președintele A.N.A.F. la 3.500 lei (Decizia nr. 400252 din 17 ianuarie 2007).

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație în condițiile art. 21 din O.U.G. nr. 2/2006, înregistrată la G.F. sub nr. 400370 din 22 ianuarie 2007 și soluționată prin Decizia nr. 400358 din 2 februarie 2007, astfel încât în mod cu totul nejustificat s-a susținut că decizia de soluționare a contestației - singura posibil a fi contestată la instanța de contencios ar fi fost Decizia nr. 400370/2007.

Pe fondul litigiului, urmează a se reține că potrivit dispozițiilor art. 16 din H.G. nr. 1538/2003 „personalul G.F. beneficiază de stimulente materiale și morale” care se acordă în funcție de fondul de stimulente constituit precum și în raport de criteriile instituite prin cap. 3 pct. 8 din Normele metodologice prevăzute de anexa 5 din H.G. nr. 1538/2003.

În raport de aceste prevederi legale, susținerea recurentei A.N.A.F. în sensul că acordarea acestor stimulente nu este obligatorie, fiind în realitate o vocație, urmează a fi apreciată ca nefondată. Prin modul de formulare, dispoziția legală menționată nu creează nici o îndoială asupra existenței dreptului de a se primi stimulente, primirea acestora fiind însă condiționată de îndeplinirea criteriilor stabilite prin normele metodologice prevăzute de anexa 5 din H.G. nr. 1538/2003, condiționare care nu lasă loc arbitrariului.

În raport de aceste criterii și în temeiul competențelor pe care legea le conferă Comisarul General a propus acordarea de stimulente reclamantului intimat, stimulente al căror cuantum a fost redus fără nici o justificare de către președintele A.N.A.F.

În atare situație, legal și temeinic Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a apreciat că această măsură este arbitrară, abuzivă și încalcă prevederile legale, în condițiile în care nu este justificată de neîndeplinirea acelor criterii pe care legiuitorul le-a impus pentru acordarea stimulentelor.

În raport de aceste considerente și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de A.N.A.F.și G.F. - C.G.G.F., împotriva sentinței civile nr. 675 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2009.